Mănăstirea Bârsana

• Este în Bârsana, Județ Maramureş
• Datare: 1761
• Poartă Hramul „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Pe malul drept al râului Iza, la o depărtare de 20 de kilometri de Sighetul Marmaţiei se află străvechea localitate Bârsana, care este datată conform izvoarelor scrise de prin anii 1326, scrieri prin care regele Carol Robert emite o diplomă prin care sunt întărite drepturile de posesiune asupra moşiei Bârsana, pentru cneazul Stanislau Bârsan, care avea această moşie cu drept de moştenire…

• Trasee amenajate: nu
• Ctitor: familia voievodală Dragoș
• Sărbătoare anuală: 30 iunie

Mănăstirea Bârsana a fost reşedinţa Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului în perioada dintre anii 1735 – 1740 când s-a desfiinţat oficial. Cu toate astea preoţii, călugării şi credincioşii maramureşeni au rămas statornici în credinţa strămoseaşcă. Mănăstirea a avut un rol important şi în timpul acţiunilor uniatiei din jurul anilor 1700 şi a rămas o cetate de neinvins a Ortodoxiei.

Ca mai toate mănăstirile din România, şi Bârsana a trecut prin multe greutăţi, în anul 1791 mănăstirea fiind desfiinţată şi călugării alungaţi. Aceştia s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamţ. Mănăstirea Barsana a fost devastată, chiliile şi clădirile anexe au fost distruse şi averea confiscată. Din mănăstire a rămas doar stăreţia şi biserica ce a fost ulterior mutată chiar în vatra satului, de către credincioşi, pentru a fi ferită de profanare.

Reinfiinţarea mănăstirii, o năzuinţă mai veche a credincioşilor, nu s-a putut concretiza decât după 1989, când bârsăneştii, împreună cu Părintele paroh Gheorghe Urda, au luat hotărârea să ridice o nouă mănăstire pe locul unde a fost cea veche şi, în 1991, au început să adune materialul lemnos pentru biserica mănăstirii. În anul 1994 mănăstirea a fost sfinţită şi hramul ei este „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”. Acum este o minunată mănăstire de maici.

Reconstrucţia Mănăstirii Bârsana este o punte între trecut şi viitor. Folosind ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar şi pietre de rau, fiind ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului.   

Observându-se un aflux de pelerini şi turişti atraşi de tradiţiile, autenticitatea şi frumuseţile zonelor de pe Valea Izei, s-a considerat necesară construirea şi amenajarea unui muzeu care să întregească funcţiile mănăstirii, care a avut loc în seara zilei de 29 iunie 2005. Muzeul este amplasat în partea de sud-est a mănăstirii în imediata vecinătate a turnului clopotniţă. Fiind un obiectiv destinat turiştilor şi pelerinilor dornici de informare asupra trecutului religios şi cultural al provinciei istorice Maramureş, este astfel amplasat ca să aibă o legatură directă cu accesul în mănăstire şi pentru a nu perturba activităţile cu caracter religios al mănăstirii. Dacă ajungeţi în Maramureş, nu rataţi şi celelalte obiective turistice unice şi, bineinţeles, consultaţi starea vremii pentru a vă bucura pe deplin de frumuseţile zonei.