Lunca Siretului Inferior

• Este în judeţele Vrancea, Galaţi, Brăila
• Unitate geografică: Lunca Siretului
• Altitudine: 33-302 m
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
• Cu condiții de campare

Lunca Siretului Inferior dispune de mai multe tipuri de habitate, ideale pentru nenumărate specii de păsări…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: nu
• Condiții de vizitare: parțial, recomandat vara

Rezervaţia Avifaunistică Lunca Siretului Inferior o găsim în

partea estică a țării, pe teritoriile județelor Brăila (5%), Galați (66%) și Vrancea (29%). Aria protejată este traversată de drumul european E581, ce leagă România de Republica Moldova. Aflata în bazinul inferior al Siretului, ocupă o suprafaţă de 36.492 hectare şi intră sub protecţia mai multor legi de conservare.

Siretul Inferior este cuprins de la râul Putna şi până la vărsarea în Dunăre, având o pantă lină şi o viteză de curgere de 0,4 m/sec. În această parte, râul a format lunci întinse, de 3-4 km, cu depuneri aluvionare. Lunca Siretului Inferior începe din dreptul localităţii Mărăşeşti din Vrancea şi se termină în localitatea Sendreni din Galaţi. Siretul formează aici grinduri, japse, privaluri, depresiuni.

În 2007, zona a fost inclusă în Hotărârea de Guvern Nr.1284 din 30 octombrie 2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică din România, în scopul de a proteja păsări migratoare de pasaj sau sedentare. Au fost identificate mai multe tipuri de habitate, precum luciul de apă, mlaștini, plaje de nisip, lacuri, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase, păduri în tranziție, terenul cu culturi – ce asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o mare varietate de păsări.

Mai mult, din 2011, Lunca Siretului Inferior se suprapune sitului omonim Natura 2000, care însă este mult mai mare decât rezervaţia în sine, incluzând şi rezervaţiile din împrejurimi. Situl se întinde pe teritoriile judeţelor Vrancea, Buzău, Brăila, Bacău şi Galaţi. Biotopurile sunt compuse din terenuri arabile neirigate (34,2%), păşuni (7,6%), păduri de foioase (21,3%), zone cu vegetaţie ierboasă naturală (3,9%), zone de tranziţie păduri – tufărişuri (7,7%), mlaştini  (4,7%), cursuri de apă (12,1%), ape stătătoare (3,5%). Principalele clase de habitate identificate în sit sunt ape dulci continentale (stătătoare, curgătoare) – 45 %; pajişti seminaturale umede, preerii mezofile – 18%; culturi cerealiere – 5%; alte terenuri arabile – 5 %; păduri  – 25 %; alte terenuri – 2%.

Aici au fost identificate 47 de specii de păsări rare şi sub protecţie ce stau în cele două regiuni biogeografice: continentală şi stepică. Acestea sunt: Alcedo atthis, Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Aythya nyroca, Chlidonias hybridus, Chlidonias niger, Ciconia ciconia, Circus aeruginosus, Cygnus cygnus, Egretta alba, Egretta garzetta, Gelochelidon nilotica, Glareola pratincola, Ixobrychus minutus, Lanius collurio, Lanius minor, Larus minutus, Nycticorax nycticorax, Pelecanus onocrotalus, Platalea leucorodia, Recurvirostra avosetta, Sterna hirundo, Anas acuta, Anas clypeata, Anas penelope, Anas platyrhynchos, Anas querquedula, Anas strepera, Anser anser, Aythya ferina, Aythya fuligula, Buteo buteo, Chlidonias leucopterus, Cygnus olor, Falco tinnunculus, Fulica atra, Larus cachinnans, Limosa limosa, Merops apiaster, Phalacrocorax carbo, Podiceps cristatus, Tadorna tadorna, Tringa erytropus, Tringa totanus, Vanellus vanellus, Larus ridibundus.

Vegetaţia acvatică este comună, însă apar şi speciile cu un caracter mediteraneean. Dintre cele mai caracteristice plante fac parte: stuful (Phragmites sp.), papura (Thypha angustifolia), pipirigul (Scirpus lacustris), vegetaţia ierbacee formează un covor consistent reprezentat de: coada calului (Equisetum limosum), iarba mlaştinii (Juncus effusus), săgeata apei (Sagittaria sagitifolia), piciorul cocoşului (Ranunculus lingua), rogozul (Carex sp.), tipirig (Heleocharis palustris), cucuta de apă (Cicuta virosa), rosatea (Buttomus umbelatus), coada şoricelului (Achillea millefolium), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plutniţa (Nymphoides peltata), troscotul de apă (Polygonum amphibium), ciulinul de baltă (Trapa natans), broscăriţa (Potamogeton natans), lintiţa (Lemna sp.), peştişoara (Salvinia natans), iarba broaştelor (Hydrocharis morsus-ranae).

Vegetaţia pajiştilor are suprafeţe restrânse şi este intens păşunată. Vegetaţia pădurilor este compusă din zăvoaie cu salcia (Salix alba) şi plopul alb (Populus alba) şi păduri mixte de Fraxinus sp. (frasin), Ulmus sp. (ulm) sau Quercus sp.(stejar).

Fauna acvatică  este reprezentata de speciile Lucanus cervus, Vertigo angustior, Felis sylvestris, Lutra lutra, Spermophilus citellus, Emys orbicularis, Triturus cristatus, Bombina bombina, Aspius aspius, Cobitis taenia, Gobio kessleri, Gobio albipinnatus, Gymnocephalus schraetzer, Misgurnus fossilis, Pelecus cultratus, Rhodeus sericeus amarus, Sabanejewia aurata,Zingel streber, Zingel aura.

În Situl Natura 200 Lunca Sirerului Inferior, se suprapun următoarele rezervaţii: Balta Potcoava și Balta Tălăbasca, Rezervaţia Naturală Pădurea Merişor-Cotul Zatuanului, Rezervaţia Naturală Dunele de nisip de la Hanu Conachi

Accesul în zonă se poate realiza cel mai simplu de pe E85 Bacău – Focşani, înspre localităţile Lespezi, Burcioaia, Domneşti, Pufeşti, Ciorani, Pădureni, Doaga, Ciuşlea, Suraia, Vulturu.