De ce sa vezi acest obiectiv?
Pentru că este o rezervaţie naturală mixtă, atractivă prin peisajele pe care le oferă.
- Este în Nistoreşti, Județ Vrancea
- Unitate geografică: Munţii Vrancei
- Altitudine: 1.548 m
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Fără condiții de campare
Lacul Negru – Cheile Nărujei I este o arie protejată care conservă specii de floră şi de faună rare…
- Trasee amenajate: da
- Trasee marcate: da
- Condiții de vizitare: oricând
Lacul Negru – Cheile Nărujei I este o arie protejată care se situează n Munții Vrancei, pe versantul sud estic al Dealului Negru, în bazinul superior al râului Năruja, în extremitatea vestică a județului Vrancea. Rezervaţia este foarte aproape de Parcul Național Putna – Vrancea.
Rezervaţia a intrat în atenţia cercetătorilor încă din 1990, când au înfiinţat-o. Apoi, a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate. Are o suprafaţă de 20 de hectare şi are statutul de rezervaţie tip hidrogeomorfologic, floristic, faunistic și peisagistic.
Lacul Negru – Cheile Nărujei I este o zonă montană cu văii, cheiuri (Cheile Nărujei I), luciu de apă (Lacul Negru), turbării și pajiști. Aici există o mare diversitate de floră şi faună specifică Subcarpaţilor de Curbură. Terenul este foarte fragmentat, fiind de o spectaculozitate aparte.
Punctul principal al rezervaţiei este Lacul Negru, aflat la altitudinea de 1.250 de metri, are o suprafaţă de un hectar şi o adâncime maximă de 7,5 metri. Numele său vine de la umbra pe care i-o fac molizii ce se reflectă în luciul nemişcat al lacului. Lacul mai este cunoscut şi sub numele de „Lacul cu Plamană”, o plantă cu proprietăţi terapeutice ce se dezvoltă în lac. Lacul Negru are o suprafaţă de 13.300 mp, însă numai jumătate este luciu de apă. Cealaltă jumătate prezintă un strat de muşchi.
Lacul s-a format în urma unei alunecări de teren (ipoteză neconfirmată), formându-se o cuvetă aproximativ triunghiulară. Se alimentează printr-un mic pârâu ce se varsă printr-un grohotiş larg. Din lac curge Pârâul Lacul negru, care are un debit egal cu cel de alimentare. Acesta formează în aval un repeziş interesant, datorită ruperilor de pantă.
Un alt element de importanţă deosebită din aria protejată este turbăria activă, care are aspectul unui plaur (vegetație acvatică compactă, dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei). Plaurii sunt susţinuţi de trunchiurile vechilor brazi.
Rezervaţia se suprapune sitului Natura 2000, instituit pentru protecţia carnivorelor mari. Aici există opt tipuri de habitate, ce cuprind populaţii din speciile Ursus arctos, Canis lupus şi Lynx lynx (ursul, lupul şi râsul), protejate şi ele, la rândul lor, prin lege.
Din floră fac parte o serie de specii relicte, endemice sau de interes comunitar: roua cerului (Drosera rotundifolia), plamâna (Menyanhtes trifoliata), bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatum). Cea mai importanta plantă de aici este Roua Cerului, o plantă insectofagă (carnivoră), una dintre puţinele ce se găsesc în România. Este specie ocrotită, ea poate fi admirată în turbăriile muntoase. Planta consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze , care au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perişorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei. O insectă care se așează pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucaţi. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent , care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos.
Există şi specii de faună de interes deosebit: tritonul de munte (Triturus montandoni) şi salamandra (Salamandra salamandra). Cum în lac se găsesc tritoni, nicio altă specie nu se poate dezvolta, aceştia curăţând orice formă de viaţă din apă.
Dar totuşi rezervaţia nu a fost mult explorată de cercetători. Mai mult, este puţin cunoscută şi faţă de turişti din cauza accesibilităţii dificile. Însă acest lucru îi conferă un peisaj unic, sălbatic.
Accesul în zonă se realizează pe DJ 205D Focşani – Nistoreşti – Herăstrău, apoi pe un drum forestier pe Valea Nărujei, până la Izvoarele Nărujei. Din apropierea cabanelor forestiere de aici, se merge spre versantul stâng al Nărujei, unde este un traseu turistic marcat cu cruce roşie până la Lacul Negru.
