Hanul Vulturul Negru

• Este în Baia Mare, Județul Maramureş
• Construit în 1783
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Hanul Vulturul Negru, punct important în oraşul de secol XVIII-XIX, este unul dintre cele mai semnificative monumente istorice din Baia Mare…

• Constructor: János Gáspár Huzel
• Cod monument Istoric: MM-II-m-B-04467

Vechiul han Vulturul Negru din Baia Mare a fost construit în 1736. Era o clădire de lemn, cu un singur nivel, unde erau cazaţi oamenii ce veneau la târguri sau cei care erau în trecere prin oraş. Hanul ajunsese într-o stare avansată de degradare. Astfel că, la data de 10 august 1783, Sfatul Orăşenesc a decis ca vechiului han să-i mai fie alipite câteva camere de oaspeţi şi îi solicită meşterului János Gáspár Huzel să se ocupe. Un an mai târziu, la 10 noiembrie 1784, hanul a fost predat, formând aripa de est cu camerele de oaspeţi. În anul 1802, clădirii i s-a făcut etaj, apoi a fost refaţadat, mutându-i-se intarrtea principală pe partea cealaltă. Hanul a căpătat actuala formă. Păstrează stilul neoclasic.

Denumirea de „Vulturul Negru” vine, probabil, de la blazonul familiei Habsburg. Pe lângă serviciile de cazare, la han mai era o cârciumă, dar şi saloane de petrecere (pentru cărţi, biliard, popice). În secolul al XIX-lea, la etaj erau organizate baluri şi spectacole. În oraşul Baia Mare mai era un han, Cerbul de Aur (pe locul actualului complex Minerul). Cele doua hanuri dovedesc cât de important şi circulat era oraşul. Hanurile erau arendate an de an, arendaşii garantând calitatea băuturilor şi întreţinerea clădirii. Dacă arendaşii nu plăteau chiria, erau închişi.

În 1925, hanul nu mai corespundea cerinţelor de cazare, nu mai era profitabil, iar în clădire s-a mutat Primăria, care i-a alipit o casă vecină, dinspre est. Din anii ’50, în clădire a funcţionat şi Judecătoria şi Oficiul de Cadastru. În 1970, Primăria s-a mutat într-o clădire mai modernă, iar celelalte oficii au rămas pe loc. Hanul a intrat într-un proiect de reabilitare în anii 2003-2004, în cadrul programului Millennium III, apoi a fost transformat în centru de afaceri.

Clădirea hanului are planul literei L şi are un subsol ce se întinde aproape sub toată clădirea. Hanul este orientat cu latura mai îngustă spre piaţă, iar cu latura mai lungă spre strada Vasile Lucaciu. Cercetările arheologice au scos la iveală în zidul dinspre piaţă pietre sculptate medievale, refolosite, care provin, cel mai probabil, din biserica Sf. Ştefan (sec. XIV.). Acestă biserică era, la începutul secolului al XIX-lea, o ruină. Inclusiv consola din calcanul clădirii vecine dinspre curtea interioară a hanului provine tot din această biserică. În bolţarul median al ancadramentului este sculptat un ciorchine de struguri, indicând destinaţia clădirii.
La parter şi la etaj, din culoarul spre curte, erau camerele de oaspeţi, aproape identice. Pe centrul parterului erau cârciuma, bucătăria şi câteva anexe. Deasupra era salonul pentru bal şi spectacole. În salon au fost dezvelite urmele tribunei muzicienilor, accesibilă printr-o uşă laterală.
Un şir de arcade din parterul şi etajul aripii de vest se deschid spre curtea interioară a hanului. Curtea este mare, spaţioasă. În acoperiş a fost făcută o uşă spre curte, dotată cu un scripete, pentru a urca marfa în pod spre depozitate. Însă, la renovări, s-a renunţat la ea, acoperişul fiind mansardat. Acoperişul are o turlă din lemn.

Turiştii care vizitează hanul, pot vedea încăperile monumentului istoric: bucătăria, camerele de oaspeţi, sălile de spectacol şi de bal.