Filarmonica de Stat Oradea

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este prima filarmonică din România cu un real succes în acea perioadă.

• Este în Oradea, Județ Bihor
• Construit în 1760
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

• Condiții de vizitare: pe tot parcursul anului

Scena vieţii muzicale din Oradea a fost marcată de două personalităţi importante.

Este vorba de muzicianul, Johann Michael Haydn (1737-1806) fratele mai mic al lui Joseph Haydn, care între anii 1760-1762, a ocupat funcţia de organist şi dirijor la curtea episcopului Patachich Ádám şi violonistul şi compozitorul austriac Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799) între anii 1764-1769. El a organizat orchestra în aşa fel încât să fie formată din 34 de instrumentişti, originari din Viena şi Praga reuşind în perioada respectivă ca Oradea să fie una dintre cele mai valoroase din Europa. 

Astfel, pe scena muzicală a oraşului s-au susţinut numeroase concerte, spectacole scenice și de operă. Sfârşitul anului 1768 reprezintă un punct de cotitură în istoria scenei muzicale a oraşului Oradea, deoarece în acest an împărăteasa Maria Tereza a decis desfiinţarea orchestrei și a corului. Astfel, a luat sfârşit o perioadă de glorie a vieţii muzicale orădene în centrul căreia s-a aflat o orchestră unică pe plan european.

Ajungând în secolul al XIX, muzica profesională, care s-a dezvoltat din cea de biserică, va capta interesul burghezilor. Ulterior va ajunge să fie cântată şi pe stradă sau în parcuri. Se pare că creşterea numărului de spectacolele de operă s fost strâns legată de dezvoltarea teatrului. Dacă la începutul secolului al XIX-lea, evenimentele muzicale erau periodice, în perioada imediat următoare ele se vor intensifica din ce în ce mai mult. Ca o statistică, în anul 1828 au avut loc 83 de spectacole de operă la Oradea, cu scene din lucrări celebre compuse de Rossini, Donizetti, Weber, Verdi, Mozart, Auber, Gounod, Erkel şi mulţi alţii.

În a doua jumătate a sec. al XIX-lea, are loc un boom în viaţa culturală a oraşului, prin creşterea sporită a numpărului de adunări, societăți, cercuri, înfiinţate. Printre acestea se remarcă Reuniunea de Cântări „Hilaria” (1875) și „Nagyváradi Dalárda” (1867).

În cazul concertelor, se dorea o reorganizare mai temeinică. Astfel la data de 23 decembrie 1923 a luat naștere Societatea Filarmonică, iar concertele simfonice care au urmat, începând cu anul 1924, se realizau sub patronajul acesteia. În 1949,  Societatea Filarmonică devine instituţie de stat. Aceasta va continua să îşi desfăşoare activitate atât în ţară, cât şi în străinătate. De-a lungul timpului, repertoriul societăţii a devenit vast, fiind compus din lucrări ale compozitorilor de gen preclasic, clasic și romantic.

Până în anul 2003, Societatea Filarmonică nu a avut sală proprie de concerte, folosindu-se de sala Teatrului de Stat. Noua sală poartă numele a două mari personalităţi, George Enescu şi Béla Bartók. Având o sală de proprie de concerte, Societatea Filarmonică a putut să-şi mărească şi diversifice numărul de concerte, de la cele simfonice, vocal-simfonice, corale a cappella la recitaluri camerale.  

Filarmonica continuă să fie activă pe scena muzicală, atât internă, cât şi internaţională, înregistrând şi peste 40 de discuri.