De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un far modern şi un important obiectiv turistic al zonei.
- Este în Sfântul Gheorghe, Județul Tulcea
- Construit în 1968
- Închis turiștilor
Farul din Sfântu Gheorghe a fost reconstruit după ce farul vechi, din lemn, a ars…
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: închis turiștilor
Farul din Sfântu Gheorghe este situat în partea nord-estică a comunei cu acelaşi nume, ce se află la gura de vărsare a braţului omonim, pe partea stângă a acestuia, în sudul grindului Sărăturile. Noul far a fost construit deoarece vechiul far, din lemn, a fost incendiat. A fost ridicat în 1968 într-o manieră modernistă şi are o înălţime de 57 de metri. Funcţional, avertizează navele care se apropie de gurile Dunării asupra bancurilor de nisip ce s-au format în apă, periculoase pentru navigaţie. Semnalizarea constă în două semnale albe la fiecare 7,2 secunde. De aici, se face un drum de doi kilometri spre plajă, prin dunele acoperite de o vegetaţie caracteristică.
Tot aici există şi farul vechi turcesc se află într-o zonă limitrofă insulei Sacalin – Zătoane, parte a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Primăria are intenţia de a-l reconstrui şi de a-l transforma în muzeu, însă acest lucru este mai dificil având în vedere statutul de rezervaţie pe care-l are zona. Insula este destul de vizitată de turişti, iar un nou obiectiv ar atrage şi mai multă lume. Farul vechi din localitate a fost construit în 1865 şi este nefuncţional în momentul de faţă.
Localitatea Sfântu Gheorghe este foarte veche, fiind atestată tocmai de la 1318 de Petrus Visconti, pe harta Periplus Ponti Euxini Octupulus, cu numele actual (San-Giorgio). În acele vremuri, dezvoltarea economiei a favorizat creşterea rolului negustorilor italieni la gurile Dunării, ei instituind un veritabil monopol în apele Mării Negre, făcând comerţ cu peştele pescuit din zonă. Localitatea a avut parte de o locuire neîntreruptă. În secolul al XVIII-lea, aici s-au stabilit, alături de băştinaşi, familii de cazaci de pe Nipru. Prima biserică a fost ridicată la 1820 şi era la 50 de metri de cea actuală. În 1880, regele Carol I reface lăcaşul, care a ars în 1896. Atunci, a început ridicarea bisericii de astăzi. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în localitate erau 594 locuitori, majoritatea ruşi. În sat exista la acel moment o biserică ortodoxă de rit vechi şi două lipoveneşti.
Până în 1900, localitatea s-a numit „Kadârlez”, traducerea turcilor. Apoi a revenit la cea românească. Satul are şi o legendă, care spune că acolo exista un balaur ce omora oameni. Însă un tânăr (Sfântul Mucenic Gheorghe) l-a ucis.
Accesul se face atât pe apă, cât şi dinspre Sulina, pe dig. Însă, nefiind modernizat, digul nu este sigur pe timp ploios.
