Crucea Eroilor Neamului

• Este în Busteni, Judet Prahova
• Construit intre anii 1926-1298
• Cod monument Istoric: PH-IV-m-A-16887

Denumirea monumentului este cel de Crucea Eroilor Neamului, dar popular mai este denumit şi Crucea de pe Caraiman. 

Crucea Eroilor Neamului este situată în şaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în Europa atât prin altitudinea amplasării, cât şi prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălţime de 28 m şi două braţe de câte 7 m fiecare. Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuţi în Primul Război Mondial. La baza vârfului Caraiman se află oraşul Buşteni. Denumirea monumentului este cel de Crucea Eroilor Neamului, dar popular mai este denumit şi Crucea de pe Caraiman. Crucea Eroilor Neamului este situată în şaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în Europa atât prin altitudinea amplasării, cât şi prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălţime de 28 m şi două braţe de câte 7 m fiecare.

Monumentul era cea mai înaltă construcţie din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lăţimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea braţelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m şi latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m. Crucea este executată din profile de oţel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m, iar în interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit iniţial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferişti căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălţată la iniţiativa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanţă cât mai mare. Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munţii Bucegi reprezentaţi prin vârful Caraiman au fost stropiţi de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcţia monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.

Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecţii români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Construcţia monumentului a început în anul 1926 şi s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuţia până la finalizarea ei. Inaugurarea şi sfinţirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci. Lucrările efective au fost executate de către Direcţia de Poduri din cadrul C.F.R. prin secţiile L1 şi L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistenţă a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder şi Teofil Revici, diriginte de şantier a fost Nicu Stănescu şi şef de şantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcţiei au fost obţinute din diferite surse şi prin donaţii de la firme particulare şi instituţii de stat.

Monumentul a fost confecţionat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o reţea. Construcţia propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizaţi şi un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni. De aici, o parte dintre traversele metalice şi celelalte materiale de construcţie a fost transportată de care cu boi pe ruta Buşteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii şi măgarii până în vârful Caraiman. Deoarece numărul căruţelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziţionarea altora. Drumul era anevoios, o căruţă neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziţie a propriilor atelaje, căruţaşii – dintre care memoria localnicilor păstrează şi astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia – erau plătiţi cu bani, câteva braţe de fân şi hrană. Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată şi îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfinţirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, iniţial aceasta fiind introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecţionate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă îngheţată.

Imagine a Crucii Eroilor văzută din oraşul Buşteni.La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) şi al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional. S-a renunţat astfel la generator ca sursă de iluminare şi s-a apelat la sursa cu care era dotată staţia complexă de la Coştila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfântă Marie Mare (15 august), dar şi de Înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor (5 iunie). În perioada regimului comunist, monumentul a fost ameninţat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie braţele şi în vârful coloanei rămase să monteze o stea roşie. Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1990 s-a terminat de montat instalaţia electrică prin efortul Primăriei din Buşteni, al locuitorilor şi al unor societăţi comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalaţia electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turişti care s-au căţărat pe Cruce şi au spart becurile. În anul 2003, instalaţia care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalaţiei electrice, au lucrat echipe de salvamontişti care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului şi a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiştii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcţionau, instalaţia fiind repusă în funcţiune în decembrie 2004 şi racordată la energia electrica a oraşului Buşteni. Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al oraşului Buşteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare şi poate fi văzută de la zeci de km depărtare, pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care îşi propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.