Conacul Manase

• Este în satul Hodoni, comuna Satchinez, Județ Timiș
• Construit în 1840
• Deschis turiștilor

Se află în satul Hodoni, o localitate din Banat, care a fost prima oară menţionată în anul 1940 într-o diplomă maghiară sub numele de Odon, iar apoi va apărea în anul 1717 cu numele Hodogn… 

• Cod monument Istoric: TM-II-m-B-06239
• Condiții de vizitare: spațiu de evenimente

Pe atunci localitatea nu cuprindea mai mult de 15 gospodării. Localitatea îşi schimbă numele şi este amintită ca Odoign, Hodani, Odoni, sau Hodony. După ce este anexată Imperiului Habsburgic, se va dezvolta şi în anul 1930 gospodăriile germane şi romane vor ajunge să fie egale ca număr.

Construirea primei reşedinte nobiliare estraurbane în perimetrul actualei localităţi Hodoni este atribuită lui Georgius Manicaty Sofronius între anii 1748 – 1829, acesta fiind principe de Toscana şi deţinătorul domeniilor Hodoni în secolul XVIII. Acestuia i se datorează şi construcţia bisericii ortodoxe din sat, în anul 1785. Acesta îşi vinde moşia în anul 1813 către Gyorgy Manszy, care rămâne proprietar până în 1873.

În anul 1874, palatul apare în documente ca apartinând arhiducelui Ioan de Toscana, iar în 1877 proprietar este Todesco Francisca. În anul 1879 conacul trece pe numele lui Eross Bela şi Geza până în anul 1888, când conacul este cumpărat de către Janos si Mihaly Kastory, care este proprietarul ansamblului până în anul 1946, când îl vinde lui Toma Surlas, un comerciand din Timişoara. În perioada comunismului trece în anul 1951 în proprietatea statului, palatul fiind folosit ca sediu protocolar.

În anii 1990, ansamblul este treptat abandonat, intrând într-o stare de degradare accentuată, până în anul 2004 când este retrocedat mostenitorului legal, care a şi renovat-o. Moşia include pe lângă palatul propriu-zis, două clădiri anexă, un parc dendrologic – unde se găseşte şi o ghetărie subterană, astăzi părăsită şi impracticabilă – o livadă, o prisacă şi un heleşteu secat, care comunică odată cu canalul ce mărgineşte moşia în partea estică.

Clădirea constă dintr-un singur corp ce are parter şi subsol. Faţada este tratată în maniera neoclasică, cu panouri dreptunghiulare şi stucaturi ce au rolul de a încadra ferestrele şi de a da un ritm plasticii de ansamblu. Compoziţia faţadei principale era bazată pe simetrie. Proprietarul a amenajat şi parcul şi casa efectuând o serie de lucrări pentru a înfrumuseţa locaţia şi pentru a fi potrivită închirierii şi a servi drept locaţie de evenimente speciale.