- Este în sat Butucăria, comuna Zăpodeni, judeţul Vaslui
- datat sec. XIX
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Conacul Lambrino este un monument istoric în partea de nord-est a satului Butucăria, condamnat să fie părăsit…
- Cod monument Istoric: VS-II-m-B-06771
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: accesul este deplin către ce a mai rămas din conac.
Moşia din Butucăria este fostul loc de întâlnire a prinţului Carol (viitorul Carol al II-lea) şi Zizi Lambrino, cea care urma să-i fie soţie. Deşi, teoretic, ar trebui să fie subiectul unor lucrări de restaurare, conacul zace părăsit şi descompletat în satul Butucăria, pe culmea domoală a unui deal.
Ultimul proprietar al conacului a fost Ion C. Lambrino. Clădirea este construită din cărămidă şi are un singur nivel, aidoma majorităţii caselor boiereşti construite în a doua parte a secolului al XIX-lea.
Ferestrele lipsesc, locul lor fiind luat de scânduri bătute în cuie.
Înaintea familiei Lambrino, vechii proprietari ai moşiei de la Butucăria au fost boierii Racoviţeşti. Una dintre fiicele logofătului Radu Racoviţă s-a căsătorit cu banul Iordache Roset, care, în 1803, devenea proprietarul moşiilor Fereşti şi Chioaia.
Fiul acestuia, banul Ion Roset, şi-a căsătorit fiica Smaranda cu aga Scarlat Donici, după moartea căruia epitropii casei Donici au împărţit averea între fraţi.
Suprafaţa totală a moşiilor lui Scarlat Donici din ţinuturile Vaslui şi Dorohoi era de peste 8.337 de fălci.
La 25 iunie 1865, moşia Chioaia a fost vândută lui Teodor Paladi, care, la rândul lui, a vândut-o lui Iacovachi Racoviţă din Buhăeşti. Cel din urmă a tranzacţionat, pe rând, toate trupurile de moşie care au intrat în posesia avocatului Ştefan Papadopulo Gingir. Pe filiera acestuia din urmă, moşia Chioaia a ajuns în posesia fraţilor Alexandru şi Dimitrie Lambrino.
Moşia a trecut iarăşi de la un proprietar la altul pe fondul problemelor financiare ale lui Dimitrie Lambrino şi, în 1921, a fost preluată de Ion C. Lambrino (al cărui tată era văr de gradul al doilea cu Dimitrie Lambrino). Suprafaţa moşiei cumpărată de acesta era de 150 de hectare incluzînd conacul şi parcul din jur.
Sora lui Ion C. Lambrino, Zizi Lambrino s-a căsătorit cu regele Carol al II-lea, căsnicie care a fost anulată în 1919, dar din care a rezultat un fiu, Mircea-Carol Lambrino.
În 1939, Ion C. Lambrino a vândut locuitorilor comunelor Telejna şi Zăpodeni peste 92 de hectare din moşie, apoi, în 1942, a vândut alte 62 de hectare din moşia Chioaia locuitorilor aceloraşi comune.
La 15 februarie 1944, Ion C. Lambrino a vândut şi restul moşiei Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale din Bucureşti, proprietate ce includea casa cu 15 camere, un parc de 4,6 hectare, un hectar de pădure şi două hectare de teren arabil.
Conacul urma să devină orfelinat, dar după 1945 clădirea a fost abandonată din cauza stării sale de degradare. În acea vreme, se consemnase că 40% din tocurile de la uşi lipseau, precum şi 20% din tocurile de la ferestre. Toate sobele din conac erau dărâmate cu excepţia celor din camerele 13 şi 14. 20% din duşumea lipsea, iar cerdacul de la răsărit lipsea cu tot cu dregi şi duşumea.
Beciul de sub grajd, din piatră cioplită, cu 22 de trepte era încă în stare bună, iar cel pentru alimente avea acoperişul căzut, cu zidăria distrusă la suprafaţă. Acoperişul clădirii era din tablă completă în proporţie de 75%, bătută peste vechiul acoperiş de şindrilă putrezit, însă căpriorii erau în stare bună.
Ulterior conacul a fost renovat şi folosit în jurul anului 1949 ca sediu pentru şcoală şi cămin cultural pentru satul Butucăria.
Conacul a avut o ultimă utilitate, cea de sediu al IAS Laza până în 1990 când a intrat într-o stare puternică de degradare. Astăzi camerele nu mai au ferestre şi nici mobilier, iar zidul unei clădiri-anexă este pe cale să se dărâme. Cu toate acestea, conacul mai păstrează atmosfera unei curţi boiereşti de odinioară, atmosferă amplificată de frumoasa alee de castani.
