Conacul din Soleşti

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că a fost cândva o bijuterie arhitecturală ce nu trebuie uitată.

• Este în satul Solești, județul Vaslui
• Construit în jurul anului 1827
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Conacul Rosetti se află în satul Soleşti din judeţul Vaslui, la 15 km de Vaslui… 

• Ctitor/Autor: Iordache Rosetti
• Cod monument Istoric: VS-II-m-A-06881.01
• Trasee amenajate: nu
• Condiții de vizitare: deschis turiştilor

Conacul din Soleşti cuprinde alte 2 construcţii şi un parc ce sunt incluse pe Lista monumentelor istorice din judeţul Vaslui, şi anume:

– parcul cu arbori seculari care are codul VS-II-m-A-06881.02,
– zidul de incintă care are codul VS-II-m-A-06881.03
– Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care se află în partea de est a conacului şi are codul VS-II-m-A-06881.04.

Din păcate, în momentul de faţă se află în ruine. A fost construit în jurul anului 1827 de către familia Rosetti-Solescu, mai precis de postelnicul Iordache Rosetti, care era descendent din renumita familie de boieri Ruset (Roset), de origine domnească, ramura Solescu și care a locuit în conac împreună cu soţia sa, Ecaterina şi cei cinci copii ai săi, 3 băieţi și 2 fete. În data de 30 aprilie/12 mai 1844, Elena Rosetti, una din fiicele postelnicului Iordache Rosetti, s-a căsătorit aici cu Alexandru Ioan Cuza, care în acel moment ocupa funcţia de preşedinte a Judecătoriei Covurlui.

În data de 10 ianuarie 1846 moare Iordache Rosetti, în conac rămânând soţia sa, Ecaterina, până la sfârșitul vieții sale, 11 aprilie 1869. Moşia şi conacul de la Soleşti rămân moştenire fiului Dimitrie Rosetti (1830–1903), care o vinde fratelui mai mic, Theodor (1837–1923), în anul 1874. Ulterior, în anul 1886, acesta vinde moşia şi conacul fiului fratelui său mai mare, Gheorghe Rosetti (1853–1916), care ocupa funcția de ambasador la Paris, Viena, Belgrad şi Petrograd. Începând cu anul 1893, biserica va fi folosită de comunitatea locală, fiind donată de către Gheorghe Rosetti. 

În data de 30 aprilie 1909, rămăşiţele pământeşti ale Elenei Cuza și ale mamei sale au fost îngropate în curtea bisericii de pe moşia Soleşti. În anul 1949, conacul a fost naționalizat și ajunge în proprietatea D.G.A.S. Fălciu. Între1949-1977, clădirea conacului a fost folosită ca sediu pentru şcoala generală a satului. În anul 1977, conacul este grav afectat de marele cutremur din data de 4 martie.

În anul 2002, conacul este revendicat de Claudia Paulus-Amashaufer, Anne Christine Rosetti şi Stephane Rosetti-Solesco, moștenitorii lui Theodor Rosetti. O nouă cerere va fi depusă în data de 10 noiembrie 2005 de Anne Christine Rosetti-Solescu, ca reprezentantă a moștenitorilor, prin care solicită restituirea integrală şi în natură. 

Din păcate, starea clădirea este una jalnică, ajungând în paragină, iar în ceea ce privește parcul cu arborii seculari, aceștia au fost tăiați de localnici.

Conacul poartă amprenta stilului arhitectural moldovenesc, fiind construit din cărămidă şi pe o fundaţie de piatră şi combinând elemente tradiţionale cu cele ale stilului neoclasic, la modă în Europa din acea perioadă. Are trei nivele, demisol, parter și etaj, şi 15 camere care erau construite în jurul unui hol central, unde se găsea o scară imensă cu balustrada sculptată. Din acest hol se ajungea prin trei coridoare în toate camerele conacului, care erau decorate în stuc şi dotate cu sobe din teracotă.

O boltă pentru trăsuri cu trei arcade sprijnite pe şase stâlpi din cărămidă se afla la parterul faţadei de pe latura de est a conacului, precum şi o terasă în aer liber la etaj. În ceea ce priveşte faţada de vest, şi aici se găsea o galerie cu trei arcade, deasupra căreia se află o terasă descoperită mai mică decât cea de pe faţada de est a conacului. Fațada de vest prezintă un corp în rezalit, având dispusă avansat o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru, deasupra căreia se află o terasă mai mică decât cea de pe fațada de est.