Conacul Brătienilor

Casa Brătienilor este un important obiectiv istoric, fiind în trecut „Mecca liberalilor”. Numită şi Vila Florica, în amintirea fiicei lui I. C. Brătianu, este una dintre puţinele construcţii ale gospodăriei Brătianu ce s-au păstrat după naţionalizarea forţată din 1948. Pe domeniu mai sunt doar clădirile Staţiunii de cercetări zootehnice „Florica” (astăzi devenită Staţiunea de Cercetări şi Producţie Viti-vinicolă Ştefăneşti), crama, uzina electrică, clădirea de la Grădinari, biserica şi Vila Florica. Toate clădirile au fost ridicate între 1905-1912 de către arhitectul Petre Antonescu, în stil arhitectural neoromânesc. Acesta au fost primele clădiri ale localităţii.

 

Casa Brătienilor are un destin strâns legat de cel al omului politic I.C. Brătianu: a atras atenţia şi interesul a nenumărate persoane din ţară, dar şi din străinătate. Vila a foast gazda oamenilor de stat şi politici, scriitori, personalităţi ştiinţifice şi culturale, dar mai ales a liberalilor vremii. Degradată în perioada comunismului, casa a rezistat, iar astăzi s-a transformat în Centrul de Cultură „Brătianu”, care se ocupă cu promovarea şi cultivarea vieţii şi operei Brătienilor, atrăgând constant interesul opiniei publice, a categoriilor socio-profesionale interesate de ideea fundamentală a societăţii democratice româneşti: ctitorirea unui stat de drept, constituţional, independent, unitar şi indivizibil, aşa cum l-au conceput, creat şi modernizat Brătienii.

 

 

Mai mult, Conacul Brătienilor este locul unde s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români: trei prim-miniştri ce au schimbat România prin Războiul de Independenţă, Unirea de la 1918, dar şi prin reformele pentru democraţia interbelică. Conacul a fost ridicat de Ion şi Ionel Brătianu, tată şi fiu, după căsătoria lui Ion cu Pia Pleşoianu. Aici, ei au amenajat un bogat domeniu. I. C. Brătianu cumpărase, lângă domeniul Florica, via Floreasca. În timp, acesta a ajuns să fie format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un observator astronomic, dar şi un imens parc drendologic, înconjurat de podgorii, toate elementele fiind gândite de Ionel Brătianu. Tot el a transformat şi casa, etajul cuprinzând apoi săli de scrimă, biliard şi bal. Între anii 1905 şi 1912, casa a fost în mare parte schimbată. Tot acum a fost construită şi Biblioteca.

 

Planul noii clădiri cuprinde la parter două holuri de acces, care încadrează biblioteca şi scara. În dreapta sunt salonul, odaia turcească, sufrageria şi oficiul. În stânga găsim un studiou, dormitorul de musafiri, dormitorul lui Ion C. Brătianu (păstrat nemodificat), cămara, sufrageria de personal, trei băi, o toaletă, o farmacie şi un WC. Etajul întâi este împărţit astfel: o terasă acoperită, o terasă deschisă, două dormitoare, trei băi, o toaletă, un WC, camera de lucru, camera menajerei şi biblioteca.

În 1925, a fost construit etajul doi, pentru a admira panorama de la apus. Etajul este mai mult o mansardă cu terasă acoperită, camera războaielor de ţesut, camera pentru cărţi, camera de studiu a lui Ionel Brătianu, camera de rechizite, scara şi podul mare.

 

La vila „Florica” există încastrate în zidurile exterioare fragmente de arhitectură antică greco-romana, lemnărie lucrată ca cercevele (sec. XIX) şi o uşă de la 1823, mobilă încastrată în pereţii interiori şi feroneria forjată. O altă frumuseţe o reprezintă cele cinci sobe montate în casă, produse în diferite epoci şi folosind diferite tehnici. 

 

Din toate încăperile conacului, se remarcă biblioteca suspendată, unicat. Era una dintre cele mai importante din ţară, mai completă şi decât cea a Academiei Române. Cărţile, peste 30.000, îndeosebi istorice, s-au risipit după moartea lui Ionel Brătianu. 5.000 de volume au fost mutate în Biblioteca Fundaţiei „Ion I.C. Brătianu”, câteva donate Academiei Române, iar restul arse timp de mai multe săptămâni în parcul conacului, după 1948. Printre cărţi se aflat şi fotografiile familiei Brătianu.

 

Ferma reprezentă o parte importantă a domeniului. Aflată la intrarea în parc, pe partea stângă, este construită în stil neoromânesc. Are etaj, iar prin dispunerea construcţiei, formează o curte interioară în mijlocul căreia se afla o fântână arteziană. După moartea lui Ionel Brătianu, soţia sa a vândut ferma statului român.

 

Parcul dendrologic „Florica” face parte din patrimoniul cultural naţional. Nu a fost realizat după un plan iniţial. Soţia lui Ionel Brătianu, Eliza, s-a ocupat de amenajarea parcului. Acum, aici există trei specii de arbori consideraţi monumente ale naturii şi peste 330 de plante şi arhitecturi drendologice deosebite: bradul alb, bradul de Caucaz, bradul argintiu şi specii rare, precum Ginkgo biloba, tisa (Taxus baccata), Gymnocladus dioicus, Liriodendron tulipifera, chiparosul de baltă (Taxodium distichum), Rhus typhyna, Maclura, Castanea sativa, arborele vietii (Thuja orientalis), tuia (T. occidentalis), chiparosul (Cupressus sempervirens) şi Chamaecyparis lawsoniana var. argentea. 

În parc se află şi rupul statuar „La Vulturi” (sculptor Iosef Mestrovic), coloana de piatră de factură antică, greco-romană şi crucea de altar a bisericii de lemn din Albac (1746).

 

 

În imediata vecinătate a conacului de la Florica, se află Capela familiei Brătianu. Aceasta a fost ctitorită în anul 1898, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Aici au fost înmormântaţi aici I.C. Brătianu, Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu. Dinu şi Gheorghe Brătianu, morţi în închisoarea comunistă de la Sighetul Marmaţiei, au fost şi ei aduşi peste ani în capela de la Florica.

 

Florica a fost vizitat de cele mai importante figuri ale vieţii politice româneşti. I-au călcat pragul regii Carol I şi Ferdinand I, reginele Elisabeta şi Maria, fraţii Golescu, C.A. Rosetti, mareşalul Averescu, prinţul Barbu Ştirbey, I. G. Duca, etc. Tot aici, în saloanele conacului, s-au luat şi decizii importante privind istoria României: s-au hotărât reforme majore, s-au alcătuit şi destituit guverne, s-au fixat strategii în timp de pace şi război, s-au realizat Independenţa şi Unirea României.