Conacul Bellu Urlati

• Este in Urlaţi, Județul Prahova
• Construit în secolul al XIX-lea
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Conacul-muzeu de la Urlaţi adăposteşte tot ce a colecţionat baronul Bellu într-o viaţă…

• Proprietarul iniţial: baronul Alexandru Bellu
• Cod monument Istoric: PH-II-m-A-16805.01
• Condiții de vizitare: conform orarului
• Trasee marcate: nu

Muzeul „Conacul Bellu” din Urlaţi, judeţul Prahova este o construcţie încântătoare, ridicată la jumătatea secolului al XIX-lea, fosta proprietate a familiei baronului Alexandru Bellu (1850-1921). Reşedinţa nobiliară a intrat în posesia statului român la câţiva ani după dispariţia baronului, fiind donată de către soţia acestuia, Alexandrina. Din punct de vedere al genealogiei sale, Alexandru Bellu ar fi fost descendentul domnitorilor români (Ghica, apoi Cantacuzino), înnobilat la Viena cu titlul de baron şi deţinătorul unor proprietăţi însemnate la nivel european. Era totodată un vestit om de cultură, pasionat, printre altele, de fotografie.

În conacul de la Urlaţi s-ar fi retras în ultima perioadă a vieţii, alături de cei şapte copii ai săi. Aici şi-a petrecut timpul colecţionînd diverse obiecte valoroase: tablouri, piese de mobilier, monede şi timbre rare, obiecte de cult şi costume tradiţionale, piese care-au fost donate, în 1921, Academiei Române. Ultimul descendent al baronului Bellu, George Bellu a locuit în conac până în 1972.

Imobilul păstrează accentele stilului arhitectonic românesc tradiţional şi se învecina, în trecut, cu o serie de clădiri adiacente (bucătăria), dar şi cu o biserică, distruse, cel mai probabil, în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Autorităţile au în vedere şi reconstrucţia clădirilor anexe. Clădirea rămasă în picioare a fost considerată unul dintre cele mai frumoase conace construite în secolul al XIX-lea în Ţara Românească. Mai era denumită şi „Casa mică” şi a supravieţuit nu numai celor două războaie mondiale, ci şi unor seisme puternice din anii: 1940, 1977, 1984 şi 1990.
Din 1953, în Conacul de la Urlaţi a fost amenajat un Muzeu de Etnografie, iar după 1990 a intrat în atenţia Muzeului Judeţean de Istorie şi de Arheologie din Prahova. Lucrările ample de restaurare şi de conservare a imobilului au continuat şi în anul 2004.
Clădirea este alcătuită dintr-o serie de încăperi mobilate în stil eclectic, cu influenţe japoneze, italiene, franceze, autriece, arabe mixate în mod inedit cu cel românesc, tradiţional (brâncovenesc). Sunt atractive mai ales saloanele cu iz japonez şi oriental, unde vei găsi expuse şi narghilele, un pat cu baldachin sau pantofi cu clopoţei aparţinînd dansatoarelor din buric. Crama conacului încheie circuitul de vizitare de la proprietatea din Urlaţi. Aici sunt expuse piese cioplite în piatră, ce datează din secolele II-III, diverse utilaje, dar şi vase de producere şi depozitare a vinului.

Pentru a ajunge la Conacul Bellu din Urlaţi, va trebui să circuli pe DN1, venind dinspre Bucureşti, până la sensul giratoriu şi apoi spre Buzău, pe şoseaua de centură. Din şoseaua Ploieşti- Buzău se circulă prin Albeşti-Paleologu, de unde ar trebui să te îndrepţi spre Urlaţi (este vorba de un drum de aproximativ 6 km).

Odată ajuns/ă la Urlaţi, trebuie să ceri informaţii de la localnici despre locul unde se află conacul, deoarece nu există indicatoare şi trasee marcate. Conacul te va aştepta cuminte, pe o colină împădurită, după ce vei străbate o serie de poteci antipatice.