- Este mutat pe insula Şimian, Județ Mehedinţi
- Mutat începând din 1968
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Ada-Kaleh a fost o insulă pe Dunăre, care a fost inundată odată cu construirea hidrocentralei Porțile de Fier I, în 1970. Autorităţile comuniste au promis atunci că o vor muta pe insula Şimian, aflată în aval de baraj…
- Cod monument Istoric: MH-II-m-A-10411
- Trasee amenajate: nu
- Altitudine: 1 m
- Condiții de vizitare: accesul se face doar pe apă şi nu există curse regulate pentru turişti
Un adevărat paradis cultural, „Ada Kale” înseamnă în turcă „Insula Fortăreaţă” şi era locuită de aproximativ 600 de turci. Era la 3 km în aval de Orşova si se întindea pe 1.7 km lungime şi 500 m lăţime.
Rădăcinile istorice ale insulei se află în antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie că era lungă de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică. Prima atestare documentară îl reprezintă un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, care vorbește despre insula Saan, cu 216 oameni. Primele fortificaţii au fost ridicate la iniţiativa lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, pentru a tempera invazia turcească. Apare sub numele de Ada-Kaleh la 1430.
Insula a avut o poziţie strategică, fiind denumită şi „micul Gibraltar”, iar în conflictul Imperiului Habsburgic cu cel Otoman insula Ada Kaleh, armata austriacă a construit o fortăreaţă împotriva turcilor. Cetatea-bastion de tip Vauban, în formă de stea, a fost ridicată între anii 1719-1738. Din 1689, Ada Kaleh a trecut de la unul la celălalt imperiu, până la Tratatul de Pace de la Belgrad din 1739, când insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.
La Congresul de pace de la Berlin din 1878, insula a fost uitată şi a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920. Atunci a devenit teritoriu românesc la dorinţa locuitorilor, chiar dacă majoritatea populației insulei era de origine turcă.
Insula era un punct cultural şi turistic foarte îndrăgit datorită preţurilor foarte scăzute (fiind scutită de impozite prin bunăvoinţa regelui) la delicatese turcești, bijuterii și tutun. Pe insulă se cultivau trandafiri, din care se obţinau uleiul şi parfumul.
Odată cu planurile construirii lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate, în 1968, la promisiunile autorităţilor comuniste că le vor muta paradisul pe Şimian. Ba mai mult, locuitorii au primit paşapoarte pentru a pleca în Turcia. Era o insulă cu o formă de stea, localnicii purtau încă şalvari. Autorităţile comuniste au încercat refacerea lor pe insula Şimian, dar fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României sau să emigreze în Turcia. Nimeni nu s-a mutat pe Simian. Au apucat sa fie mutate casa lui Mahmut Pasa, câteva obiecte lipsite de valoare, o parte din cimitir, o parte din zidurile catacombelor cetăţii, lipite la întâmplare unele de altele. Pe insulă exista şi cel mai mare covor din lume (lung de 15 metri, lat de 9 metri şi cu o greutate de 500 de kilograme), care a fost dăruit insulei de sultanul Abdul al II-lea, în anul 1904. El a ajuns la moscheea din Constanţa. Geamina a fost dinamitată, iar restul obiectelor s-au făcut nevăzute.
Pentru că nimeni nu s-a mutat pe Şimian, neavând nici măcar o parte din condiţiile promise, insula a rămas în grija grănicierilor, cezematele ajungând grajdiuri pentru cai.
Ideea de a reconstrui insula Ada Kaleh nu a fost însă abandonată. De-a lungul timpului, au existat mai multe proiecte sau iniţiative de reintroducere a cetăţii insulei în circuitul turistic, însă niciodată nu au fost suficiente fonduri.
În septembrie 2005, s-a semnat un act între autorităţile din Severin şi o firmă din Turcia, cu sprijinul ambasadei Turciei în România, de reconstruire a insulei Ada-Kaleh pe Şimian (54 ha), după modelul arhirectural al insulei scufundate, dar şi de adăugare a altor elemente, astfel încât zona să fie un punct de atracţie turistic: telescaun, hotel, restaurante, magazine, galerii de artă, grădina botanică. Autorităţile vor să învie meşteşugurile tradiţionale turceşti, ca fabricarea dulciurilor, vaselor pentru cafea, a ţigărilor. Însă, Ada-Kaleh avea un climat mediteraneean şi o poziţie privilegiată de care Şimian nu se bucură.
Cercetările arheologice din Şimian au arătat ca insula a fost locuită începând din Neolitic, apoi în epoca bronzului. Aici au fost găsite şi marturii dacice şi romane.
În amintirea insulei scufundate, Marian Ţucui, doctor în comunicare audiovizuală, redactor şef al Arhivei Naţionale de Filme şi membru al UCIN şi FIPRESCI, a realizat albumul „Ada-Kaleh sau Orientul scufundat”, o colecţie de cărţi poştale şi fotografii, care reconstruieşte istoria locului. Materialul este vast şi inedit (gravuri şi litografii din sec. XVIII-XIX).
Acces: se pot închiria şalupe din Drobeta-Turnu Severin. O alta variantă este înţelegerea cu pescarii din comuna Şimian.
