Cetăţile Dacice din Munţii Orăştie

• Cetăţile dacice se întind pe aria judeţelor Hunedoara şi Alba
• Unitate geografică: Munţii Orăştine şi împrejurimi
• Deschis turiştilor fără taxă de vizitare.
• Datare: încă din secolul XVI, fiind descoperite pe rând.
• Origini: dacice

Cetăţile dacice din Munţii Orăştie au fost ridicate în secolul I î.Hr şi în secolul I d.Hr, în scopul apărării şi protecţiei contra cuceririi romane…

• Trasee amenajate: da

În Munţii Orăştie era capitala regilor, iar vestigiile sut răspândite pe o arie de 200 km2, pe versantul nordin al Carpaţilor Meridionali şi pe partea de vest a Munţilor Şureanu. Principala caracteristică a zonei este relieful înalt, cu vârfuri de peste 1.900 metri. Vestigiile aparţin epocii fierului inovative.
Se spune că dacii, când s-au aflat în faţa pericolului roman, şi-au distrus singuri sanctuarele, pentru ca secretele lor pe care le păzeau cu sfinţenie, să nu fie descoperite niciodată.
Cele șase fortărețe (Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Cetatea Sarmizegetusa Regia
Era capitala regatului dac, ce se presupune a fi fost construită pe la mijlocul secolului I î. Hr. Cuprindea cetatea, zona sacră și așezarea civilă.
Zidurile cetăţii Sarmizegetusa au fost ridicate în tehnica „murus Dacicus” şi înconjurau un mamelon aflat la 1.000 de metri altitudine, respectând configurația terenului. După cucerire, romanii au reamenjat cetatea, mărindu-i suprafața, dar fără a respecta traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcție a acestora.
Zona sactă, întinsă pe două terase, se află la cam 100 de metri de cetate, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, ce se termină într-o piaţetă. Aici erau aşezate sanctuare de plan rectangular și circular, unele fiind construite din piatră de calcar, iar altele din andezit.
Asezarea se întindea pe câteva zeci de terase, fiind cel mai amplu complex dacic, ce cuprindea grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila „DECEBALUS PER SCORILO”.
După ce romanii au cucerit dacii în urna războaielor din anii 101-102 şi 105-106, romanii au cantoinat temporar în cetate o garnizoană formată din detaşamente ale Legiunii IV Flavia Felix. Planul general al cetătii:
A. Cetatea dacică
B. Cetatea romană
C. Zona sacră
1. Poarta de vest
2. Zidul de incintă al cetăţii
3. Poarta de est
4. Drumul pavat
5. Sanctuarul mare de calcar
6. Sanctuarul mic de calcar
7. Sanctuarul mare circular
8. Sanctuarul mic circular
9. Sanctuar patrulater de andezit
10. Sanctuar patrulater de andezit
11. Discul solar (Soarele de andezit)
12. Sanctuarul mare de andezit
13. Baia romană
14. Turn de observaţie pentagonal

Piatra Roșie
La altitudinea de 831 m, se află cetatea dacică cunoscută sub numele de Luncani – Piatra Roşie, care controla accesul spre Grădiştea de Munte dinspre Valea Streiului. Cetatea, ridicată din piatră si cu dublă fortificaţie, are formă dreptunghiulară, cu laturile de 102 x 45 m şi avea patru turnuri de apărare situate în colțurile incintei. Al cincilea turn se afla la mijlocul laturii de est a fortificației.
În fortificaţie s-au găsit vestigiile unei construcţii de lemn, ale căror baze de piatră s-au păstrat integral. lângă fortificaţie există urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatră (plinte).
Pe coasta estică a dealului, există o a doua incintă, constituită din ziduri din piatră.  În interiorul celei de-a doua incinte a fost observat traseul unui drum antic, pavat cu piatră. Laturile celor două incinte erau unite. Drumul de acces către cetate era flancat de trei turnuri de pază. Planul general de la Piatra Roşie:
1. Drum pavat
2. Scară de acces
3. Turnuri de observaţie
4. Zid de incintă

Cetatea Costești – Blidaru
Se află pe platoul Blidaru, la 705 metri altitudine si era integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Munților Orăștiei, fiind un important obstacol în faţa atacurilor venite dinspre nord. Fortificația cuprindea două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice de observație, ambele înconjurate de ziduri lucrate de piatră fasonată.
Prima incinta are forma unui trapez neregulat, având la colţuri cu câte un turn. În interior se mai află un turn-locuinţă, din piatră şi lemn. Intrarea în cetate se făcea prin turnul de S-V.
A doua incintă a fost construită mai târziu, probabil între cele două războaie daco-romane si este o extindere a primei, la nivel inferior, forma acesteia fiind un poligon neregulat. Parterul era utilizat ca depozit, iar partea superioară era platformă de luptă. În zidurile acestei a doua părţi sunt două turnuri. În cuprinsul celor două turnuri s-au descoperit mai multe vase mari de provizii.
În partea de N-NV a întregului complex se află o cisternă pentru apă, prevăzută cu o boltă din piatră de calcar.

Cetatea Costești – Cetățuie
Formează un punct de pază important, fiind principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului. Avea vedere la mare distanţă şi e plasat la intrarea în masivul stâncos al Munţilor Şureanu, la intrarea în valea apei Grădiștea.
Fortificația acestei cetăţi constă dintr-un val de pământ cu palisadă, lat la bază de 6–8 m și cu o înălțime de 2–2.50 m, care proteja partea superioară a dealului, platoul și terasele. Pe platou se aflau şi încă se mai văd şi astăzi urmele a două turnuri-locuință, construite cu temelii de piatră la bază și din cărămizi în partea superioară. Accesul se făcea pe o scară monumentală, din piatră fasonată, lată de 3 m. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în față cu o poartă de lemn. Tot aici se găsesc urmele barăcilor soldaţilor din garnizoană şi un turn de observaţie.
Cetatea de la Costești a fost reședința unora dintre regii geto-daci.  A fost distrusă în timpul primului război, în 102 şi a fost imediat refăcută. Dar în 106 a fost definitiv distrusă şi abandonată, iar ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium.
Pe terase au fost identificate:
1. drum de acces
2. val de pământ
3. zid de incintă
4. turnuri de observaţie
5. turnuri locuinţă
6. baza de piatră a turnului de veghe
7. sanctuare rectangulare
8. cisterne

Cetatea de la Căpâlna
Căpâlna, la 610 metri altitudine, se înalţă în stânga Sebeşului. Era legată de restul înălţimilor cu o şa îngustă, pe acre dacii au batar-o cu şanţ (larg la gură de 5 şi adânc de 1 m), val semilunar (lat la bază de 11 şi înalt de 1 m) cu şanţ interior (larg la gură de 3,50 şi adânc de 0,50 m), val semilunar (lat la bază de 6 şi înalt de 1,50 m) cu şanţ interior (larg la gură de 2,50 şi adânc de numai 0,40 m) şi o palisadă.
Era apărată de un turn-locuinţă pătrat, aflat în faţa şeii, de la care porneşte zidul de incintă. Zidul de incintă era inegal ca grosime, de la 1.50 la 2.50 m şi se păstrează acum pe cea mai mare parte din lungimea sa doar cu un singur parament (cel exterior). Perimetrul cetăţii măsoară 280 m. În interiorul cetăţii existau mai multe construcţii: un turn de veghe din lemn, o construcţie cu pereţi din lemn şi bază de piatră lângă turnul locuinţă, o scară cu bază de piatră, un canal şi mai multe barăci de lemn. Intrarea principală în cetate se făcea prin turnul de pe latura de S.
Descoperirile arheologice din acestă incintş sunt unelte de fier, obiecte de podoabă din fier, argint şi bronz, vase de bronz, monede romane republicane şi imperiale, ceramică lucrată cu mâna şi la roată, inclusiv pictată cu motive geometrice.

Cetatea Băniţa
La „Piatra Cetăţii” de la limita de V a bazinului văii Jiului, la 1.000 de metri altitudine, a fost descoperită o cetate dacică fortificată. Zidul de apărare era construit din blocuri de piatră fasonată. Cetatea avea trei terase amenajate şi întărite cu ziduri de piatră. Aici s-au descoperit urmele unui sanctuar dacic cu romburi de piatră, temelii ale unor construcţii de lemn, un turn de veghe construit din chirpici şi lemn, o platformă de luptă, iar ca obiecte, ceramică dacică de diferite tipuri, unelte de fier, fibule de metal, vârfuri de săgeţi, brăţară de argint, greutăţi pentru războiul de ţesut, prâsnele de lut, pietre de râşniţă, tipare de lut pentru turnat obiecte de metal, creuzet şi altele.
Cetatea de la Băniţa diferă faţă de celelalte, având lăţimea zidurilor de apărare mai mică, nu depăşeşte 2 m. De asemenea, ea a fost adaptată ingenios la forma de relief, fiind înconjurată de ziduri de piatră doar pe laturile de nord şi sud, cele de est şi vest fiind apărate de pantele abrupte ale terenului.

Așezarea de la Fețele Albe
Este situată pe coasta de sud a dealului Muncelului, despărțită fiind, printr-o vale îngustă de înălțimea pe care se păstrează ruinele de la Sarmizegetusa Regia. Aici a fost descoperit un sanctuar circular cu stâlpi de piatră, descoperit pe terasa a IV-a. El a fost distrus, ca și așezarea, în urma unui incendiu din timpul celui de-Al Doilea Război Daco-Roman.
Aşezarea de la Feţele Albe este parte din categoria aşezărilor dacice compacte, fiind amplasată pe terase susţinute de ziduri din blocuri de calcar.

Cercetările arheologice de la cetăţile dacice au început în secolul XVI – începutul sec. XIX. Apoi au continuat între anii 1806 – 1914, 1921 – 1944, 1949 – 1987, 1988 – 2000.
În august 2012, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au primit fonduri pentru a fi cercetate şi restaurate în cadrul celui mai mare proiect arheologic din ţară. Lucrările vor dura patru ani. Săpăturile de la Sarmizegetusa Regia au primit o finanţare de 3 milioane de lei, iar pentru 2013, calendarul cercetărilor cuprinde zona Piatra Roşie, Costeşti, Blidaru şi Cetăţuie.