- Este în Craiova, Județul Dolj
- astăzi cetatea este ruinată
- Origini: dacice şi romane
- Trasee amenajate: nu
- Condiții de vizitare: ghid
- Cod monument istoric: DJ-II-m-A-08321.02
Pelendava este numele unei vechi cetăţi dacice şi al unui castru roman, construit ulterior în zona Mofleni din Craiova. Reşedinţa geto-dacică din zona Mofleni (Craiova) ar fi aparţinut, conform cercetătorilor, tribului Pelilor şi datează din perioada 400-350 î.Hr.. Prima componentă a toponimului Pelendava sau Pelendova (peled-) semnifică „umed”, „a curge” (sursa de inspiraţie fiind aşezarea fortificaţiei în lunca Jiului) şi dava, un termen dacic din prezumtivul indoeuropean dhe-u-a, ce înseamnă: „aşezare, localitate, sat”.
Din punct de vedere istoric, Pelendava a fost atestată pentru prima dată pe o hartă din anul 225 d.Hr – Tabula Peutingeriana, o hartă realizată la iniţiativa împăratului roman Caracalla.
Castrul roman, construit în zonă la începutul sec. al II-lea d.Hr., avea conformaţia unui val de pământ întărit (ridicat în timpul împăratului Traian, 98-117), la care s-a adăugat un zid din piatră şi din cărămidă, în vremea împăratului Hadrian (117-138). În raport cu edificiile care mai există astăzi în acest spaţiu, castrul roman Pelendava ocupa spaţiul din vecinătatea mănăstirii Coşuna (constrută între anii 1442-1443 din piatra şi cărămida vechiului castrul roman).
Pelendava beneficia de o poziţie geografică favorabilă, de protecţia limesului şi a garnizoanei romane şi, ca urmare a tuturor acestor factori, de o viaţă economică dezvoltată. Astăzi cetatea este ruinată. În sit au fost efectuate investigaţii arheologice însemnate, ce probează, printre altele, continuitatea aşezărilor umane din spaţiul ocupat astăzi de localitatea Craiova.
Cea mai importantă descoperire a constituit-o inscripţia de pe un fragment de stelă din apropierea castrului Pelendava, din secolul al VII-lea. Pe aceasta era notată denumirea de Ponsiona (pod peste Jiu) dată localităţii, confirmată mai apoi într-un manuscris păstrat la Biblioteca Naţională din Paris.
Denumirea de Craiova este subiectul altor controverse. Cel mai probabil provine de la cuvântul slav „kralj”, ce însemna rege, sau mai sigur, crai. Alţi istorici cred că numele a fost dat de Craiul Iovan (Ioniţă Asan) fratele cel mai mic al lui Petru şi Asan. Pentru o scurtă perioadă Iovan a stăpânit imperiul vlaho-bulgar, dar, la sfârşitul domniei, a fost nevoit să se refugieze la nord de Dunăre, unde a devenit „domn peste niste vlahi din neamul lui”, cum apare menţionat în cronica lui Nicetas Choniates Akominatos. Cercetătorii L. Candea şi V. Oghina susţin, la rândul lor, această teorie.
În schimb, Bogdan Petriceicu-Haşdeu consideră că înfiinţarea Craiovei ar trebui cercetată în timpul cneazului Ioan, ce figurează pe Diploma Ioaniţilor, cnezat acaparat ulterior de voievodatul lui Litovoi. O altă legendă locală plasează înfiinţarea Craiovei în mâinile unui oarecare Iovan. Acesta ar fi descoperit, în mod miraculos, un tezaur nepreţuit şi a devenit rege peste craioveni, de unde şi expresia folosită în satele din împrejurimi: „norocos ca Iovan”. Sub numele de Craiova, localitatea este menţionată prima dată pe inscripţia mortuară a lui Vladislav I.
