- Este în Feldioara, Județul Braşov
- Construită în secolul al XIII-lea
- Deschisă turiștilor fără taxă de vizitare.
În comuna Feldioara din judeţul Braşov mai pot fi văzute şi astăzi rămăşiţele cetăţii medievale Marienburg…
- Ctitor/Autor: Ordinul cavalerilor teutoni
- Cod monument Istoric: BV-II-a-A-11695
- Condiții de vizitare: ghidul e indicat
Fortificaţia din Feldioara a fost ridicată în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni şi, la acea vreme, era considerată cea mai importantă cetate construită de aceştia în Transilvania medievală. Astăzi construcţia este în stare de ruină, dar se preconizează că fortificaţia va trece printr-un amplu proces de restaurare.
Aşezarea se află, mai exact, la aproximativ 17 kilometri de oraşul Braşov, pe malul stâng al Oltului.
Există dovezi că locul a fost populat încă din neolitic, aici fiind descoperite vestigii importante atât din perioada neolitică, cât şi din epoca bronzului, respectiv din timpul dominaţiei romane. Printre vestigiile istorice identificate se numără rămăşiţe ale unor obiecte din ceramică, sticlărie, piese din aur şi un tezaur alcătuit din 21 de monede romane.
În trecut fortificaţia mai era cunoscută cu denumirea maghiară de „Föld-Vár” (cetate de pământ) şi cu titulatura germană „Marienburg” („Cetatea Mariei”), nume dat de Fecioara Maria (patroana Ordinului cavalerilor teutoni). Conform izvoarelor istorice, regele Andrei al II-lea al Ungariei a acordat cavalerilor teutoni dreptul de a se aşeza în acest spaţiu în scopul protejării teritoriilor coroanei maghiare de invaziile frecvente ale armatelor cumane.
Extinderea aşezărilor teutone şi în alte teritorii, în nord până în Ţara Brodnicilor şi înspre sud, până la Dunăre, l-a alarmat pe regele Ungariei. Pentru a evita crearea unui stat în stat, monarhul maghiar i-a alungat pe cavalerii teutoni din Ţara Bârsei în anul 1225.
Din ansamblul construcţiilor care au aparţinut teutonilor în zonă mai poate fi văzut astăzi un zid de piatră în partea de nord-vest a colinei Feldioarei. Remarcabil, în cazul acestuia, este modul de asamblare a pietrelor cu un mortar de bună calitate, o tehnică diferită de stilul de construcţie a celorlalte elemente din ansamblul cetăţii.
Conform altor date, fortificaţia ar fi fost înconjurată de două incinte, în interiorul celei de-a doua fiind amplasate: o capelă, o casă a cavalerului şi un loc de acordare a asistenţei medicale. Ansamblul a fost distrus în timpul invaziei tătarilor din anul 1241. După alungarea cavalerilor teutoni şi restabilirea echilibrului în teritoriu, perturbat de marea invazie a tătarilor, locuitorii Feldioarei au reconstruit cetatea.
În cea de-a doua etapă a existenţei sale, fortificaţia era prevăzută, printre altele, cu o incintă ovală şi o serie de turnuri de apărare, dotate cu platforme. Astăzi mai sunt vizibile: fragmente din turnul de vest, fundaţia turnului sudic şi unele „guri de aruncare” sau maşiculiuri.
Refacerea cetăţii s-a produs după anul 1420, fapt atestat de un document din 1439; în act se menţiona că autohtonii au reconsolidat un „castru” pentru a se apăra şi pentru a-şi feri bunurile. Cetatea Feldioarei a fost, iarăşi, distrusă de turci în 1430, de Vlad Ţepeş în 1457, de oştile lui Petru Rareş şi refăcută, în repetate rânduri, de alte generaţii de locuitori.
