Cetatea Colţ

• Este în Suseni, Județ Hunedoara
• Construit la începutul sec. al XIV-lea
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Cetatea Colţ, aşezată pe o stâncă la intrarea în defileul Râuşorului, jud. Hunedoara, este semnalată documentar în sec. XIV…

• Trasee amenajate:

Ea a aparţinut familiei cneziale Cândea din Râu de Mori. Ridicată în scopuri de apărare, cetatea nu a îndeplinit niciodată acest rol.
Cnejii din Ţara Hategului, de origine romană, au avut un rol important în construirea bisericilor şi mănăstirilor din zonă. Una dintre primele mănăstiri atestate pe teritoriul României a fost ctitorită de cneazul Cândea, lângă una dintre cetăţile sale aflate la poalele Retezatului. Mănăstirea şi cetatea Colţ sunt înconjurate de fascinante povestiri şi un mister aparte.

Amplasată pe un colţ de stâncă, cetatea impresionează prin tainica sa impozantă. De plan neregulat, adaptat formei de relief, prevazută cu un donjon masiv constituie cea mai puternică cnezială din Transilvania. Datorită aspectului cetăţii şi numeroaselor coincidenţe toponimice, a fost lansată ipoteza că aceasta ar fi sursa de inspiraţie a romanului „Castelul din Carpaţi”, al lui Jules Verne, cetatea având rol de refugiu.

Criticii care au studiat opera lui Jules Verne au ajuns la concluzia că scriitorul a făcut o călătorie în Transilvania şi a fost însoţit de o femeie frumoasă din Homorod. Se presupune că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne şi că această poveste a lor s-ar fi consumat în camerele castelului din Carpaţi.

Localnicii ştiu povestea unei fete de 17 ani care şi-ar fi lăsat mirele, în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de la părinţi. O chema Luiza, iar Jules Verne îi spunea, „unica sirenă”.

Viaţa i-a despărtit pe cei doi. Luiza a fost nevoită să se căsătorească, până la urmă, cu altcineva, şi a plecat cu întreaga familie la Bucureşti. Dragostea lor s-a consumat apoi în scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A rămas însă vie pentru scriitor. După 1870, atât cetatea, cât şi biserica au fost părăsite datorită maghiarizarii familiilor nobiliare din zonă şi trecerea acestora la catolicism sub presiunea Budapestei. Astăzi se pot vedea doar zidurile care sunt doar rămăşiţele unei cetăţi impunătoare care în 1501 stătea semeată împotriva invadatorilor cotropitori. Ceea ce a rămas din acest loc misterios este doar curtea cetăţii care încă se mai înalţă şi astăzi deasupra abruptului unde demult veghea un turn pătrat de unde se trage şi numele construcţiei.