- Este în Hârşova, Județul Constanţa
- Construită în a doua jumătate a sec. I d.Hr.
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
La Hârşova, în judeţul Constanţa, pot fi văzute şi astăzi ruinele cetăţii romane Carsium…
- Cod monument Istoric: CT-I-m-A-02676.02
- Condiții de vizitare: ideal e să o vezi vara, între două tolăniri pe nisip
Investigaţiile arheologice au evidenţiat faptul că fortificaţia romană şi romano-bizantină Carsium a fost construită pe ruinele unei cetăţi getice mai vechi, în a doua jumătate a secolului I d.Hr.; la începutul secolului al II-lea d.Hr, pe fondul războaielor daco-romane (103 d.Hr), în jurul fortificaţiei militarii au ridicat ziduri din piatră. Istoricii mai consideră că fortificaţia servea, cel mai probabil, unităţii Ala (Gallorum) Flaviana, apărată în antichitate de Legiunea I Italica, de unităţile marine ale Classis Flavia Moesica, de Legiunea I Iovia Scythica şi de milites scythicii. Misiunea militarilor şi a cetăţii era apărarea vadului de trecere a Dunării, din imediata vecinătate.
Fortificaţia de la Hârşova a figurat, de-a lungul timpului, în diverse documente istorice din antichitate (din secolul al II-lea d.Hr şi până în secolul al VII-lea în scrierile lui Ptolemeu, Hierocles, geografului din Ravenna şi ale altora). Denumirea sa varia de la Carsium la Carsio, Carso, Carsos, toponim inspirat de aşezarea cetăţii pe un relief stâncos.
Cercetătorii nu pot şti cu siguranţă cum se prezenta arhitectura fortificaţiei, lipsind numeroase piese şi elemente de structură importante. În 2009 s-a descoperit poarta cetăţii romano-bizantine, la 250 de m de Dunăre, descoperire ce-i ajută pe istorici să recompună graniţa de nord a construcţiei. Poarta fusese delimitată de două turnuri de dimensiuni considerabile, în forma literei „U”, plasate pe direcţia vadului de trecere a Dunării şi a bălţii din nordul teritoriului. Cetatea a fost distrusă în repetate rânduri şi refăcută în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian.
Printre elementele deshumate figurează numeroşi stâlpi militari (10 stâlpi; este cel mai mare număr de borne de drum descoperite în Dobrogrea), din diverse perioade de timp. Istoricii consideră că drumurile erau refăcute constant pentru a menţine calitatea localităţii de important centru comercial şi de tranzit.
Piesele arheologice evidenţiază faptul că în cetate funcţiona un centru activ de producţie în diverse domenii. Aici existau ateliere ceramice şi de producere a vaselor din sticlă, zone de exploatare a calcarului şi ateliere de prelucrare a acestui material, dar şi ateliere metalurgice, de prelucrare a lemnului, de pielărie şi alte asemenea.
S-a demonstrat şi existenţa unei vieţi spirituale intense, cele mai multe materiale arheologice provenind din templele construite între limitele cetăţii. Au fost identificate: o bazilică de rit creştin (o construcţie absidată), vase ce prezintă, inscripţionate, simboluri creştine (crucea, însemnul peştilor), opaiţe cu toarte, de asemenea, în formă de cruce.
Istoria cetăţii Carsium s-a sfârşit, cel mai probabil, în jurul anului 678, când s-au destrămat şi legăturile romano-bizantine de la Dunărea de Jos. Fortificaţiei i-a urmat o altă construcţie, şi anume: Cetatea medievală de la Hârşova. Reconstrucţia acesteia s-a produs în secolul al X-lea de către bizantini, apoi de către genovezi, până în secolul al XIX-lea, fiind stăpânită de turci. Pacea de la Adrianopol a însemnat şi sfârşitul cetăţii medievale de la Hârşova, fiindcă Poarta a fost obligată, atunci, să-şi incendieze fortificaţiile de pe malul drept al Dunării. Lângă ruinele cetăţii şi-a făcut loc Hârşova modernă.
