- Este în Cigmău, Județul Hunedoara.
- Descoperit în anii 2000
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Cod monument Istoric: HD-I-s-A-03172
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: cu ajutorul unui ghid
Castrul roman Germisara, sau castrul roman de la Cigmău a fost un castru de unitate auxiliară, la sud de satul Cigmău şi în apropierea băilor termale revigorante de la Geoagiu. Situl arheologic cu origini romane de la Cigmău, supranumit şi „Cetatea Uriaşului” sau „Cetatea Urieşilor” se află pe platoul Turiac, pe malul drept al Mureşului.
Amplasarea cetăţii nu a putut fi determinată cu certitudine absolută din lipsa cercetărilor sistematice.
Până în anul 1990, pe întreaga suprafaţă a castrului au fost efectuate lucrări agricole ce au dus la distrugerea parţială (şi în unele locuri totală) a zidurilor.
Abia în anul 2000 au debutat primele lucrări de investigare a sitului arheologic aflat la aproximativ 8 km de complexul termal roman Germisara.
În castrul din Cigmău a fost cantonată unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicianorum, dar şi subunităţi ale Legiunii a XIII-a Gemina.
Castrul a fost descoperit relativ de curând şi se consideră că apăra vechiul drum imperial ce unea capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de Micia (Veţel) şi Apulum (Alba Iulia), dar şi exploatările de aur din Munţii Apuseni (Zlatna şi Roşia Montană).
Vechea cetate nu avea o formă rectangulară ca majoritatea castrelor militare romane, ci urmărea forma accidentată a terenului. Avea o suprafaţă de aproximativ 2,4 hectare, fiind o construcţie de dimensiuni mari, în raport cu numărul redus de soldaţi pe care îi adăpostea. În castru erau cantonaţi în medie 400-500 de militari.
Dimensiunile maxime ale castrului de la Cigmău erau de 320 de metri lungime şi de 170 de metri lăţime, de la nord la sud. Fortificaţia era legată de aşezarea civilă, de termele de la Geoagiu Băi şi de cariera de andezit printr-un drum principal. Castrul era străbătut în total de două drumuri principale: unul de la nord la sud şi celalalt de la est la vest, căi realizate din pietriş amestecat cu nisip şi prevăzute cu rigole care colectau apele pluviale de pe acoperiş şi de pe drum.
Aici s-a descoperit un denar republican din argint emis de Marcus Antonius în anii 32-31 î.e.n, un dupondiu din bronz din timpul împăratului Nerva (97 e.n), un sester din bronz emis de Traian şi datat 103-110 e.n. şi un dupondiu din bronz de la Otacila Severa, datat 244-248 e.n. Analizînd monedele, experţii consideră că acest castru a funcţionat neîntrerupt între anii 100-250 e.n.
