Castrul roman de la Drajna de Sus

• Este în sud-estul localităţii Drajna de Sus, platoul dealului Grădiştea, Județ Prahova
• Tip: castru auxiliar
• Unităţi prezente: Legiunea a I-a Italica; Legiunea a V-a Macedonica; Legiunea a XI-a Claudia
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
• Cod monument istoric: PH-I-s-B-16174
• Datare: anul 101 p. Chr.
• Origini: romane

 Castrul roman de la Drajna de Sus se află situat în partea de sud-est a localităţii Drajna de Sus, pe platoul dealului Grădiştea, judeţul Prahova…

• Trasee amenajate:
• Condiții de vizitare: tot timpul anului

Se află la o altitudine de 475 de m şi a fost descoperit în anul 1883, în urma muncilor agricole realizate de localnicii satului. Primele cercetări au fost făcute de profesorul Dumitru Bazilescu, împreună cu elevii săi şi localnicii satului, care va înştiinţa Ministerul Instrucţiei Publice despre descoperirile realizate.

Materialele descoperite vor fi donate Muzeului Naţional de Antichităţi. În anul 1888, şi arheologul Grigore Tocilescu, membru titular al Academiei Române (1890), va întreprinde săpături arheologice, însă nu foarte ample. De asemenea, tot în acelaşi an, va publica în literatura de specialitate, serii de ştampile cu numele unităţilor militare care s-au stabilit acolo.  

Profesorul Dumitru Bazilescu va publica o notă în Marele dicţionar geografic al României. În anul 1932, Constantin Daicoviciu, renumit istoric şi arheolog, publică o serie de stampile din material aduse de profesorul Dumitru Bazilescu.

La mjlocul anilor ‘90 au fost realizate alte săpături arheologice de către profesorul de catre profesorul Gheorghe Stefan, care au scos la iveală ceramică dacică şi romană, monede din perioada 88-117 d. Chr, precum şi piese de port, podoabe, piese de pavaj ştampilate cu însemnele unităţilor militare cantonate pe teritoriul Daciei vechi, precum şi trei detaşamente din legiunile I Italica,
În urma săpăturilor arheologice din anul 1992, s-au descoperit cărămizi cu ştampile care atestă prezenţa unor trupe romane, Cohors I Flavia Commagenorum, precum şi a trei detaşamente din legiunile I Italica staţionate la Novae (Sistov), V Macedonia staţionată la Troesmis (Iglita) şi XI Claudia Pia Fidelis staţionată la Durostorum (Silistra).

Rezultatele campaniilor întreprinse între anii 1992-1996 şi la care au parte colonel dr. Vlădescu M. Cristian, profesorul Zahariade Mihail, profesorul Dvorski Traian, arheologul Teodorescu Victor, Marinele Peneş, director adjunct al Muzeului de Istorie şi Arheologie Ploieşti, au scos la iveală dovezi despre fazele de construcţie ale clădirilor din interiorul castrului, precum şi edificii (clădiri cu instalaţie cu hypocaust cu ţevi din lut (olane) de încălzire inserate în pereţi, o piscină etc.)
 
Conform descoperirilor, este identificată prima faza de construire în toamna-iarna anului 101 p. Chr. şi care durează până la sfârşitul celul de-al doilea război daco-roman, când se construieşte valul de pământ şi palisade (Drajna de Sus I). Nu se cunosc dimensiunile castrului din această perioadă.

În a doua fază se construieşte un zid dublu de piatră cu dimensiunile de 185X190 m, care a durat din 106-117/8 p.Chr..

În anul 1994, în urma cercetării porţii de nord a castrului, au fost descoperite două cuptoare de olar în apropiere.
 
Se crede că ridicarea castrului de la Drajna de Sus este legată de acţiunile lui Laberius Maximus în zonă, desfăşurate în cursul primului război dacă-roman, prin care dorea să fructifice victoria obţinută anterior de romani în provincia Moesia Inferior împotriva dacilor şi roxolanilor (populaţie nomadă, din neamul sarmaţilor) şi să destrame alianţa dintre aceştia.

În timpul iernii din 101-102, castrul de la Drajna de Sus, a servit ca adăpost armatelor lui Laberius Maximus, pentru ca în primăvara lui 102 să devină baza operaţiunilor pe care acesta le va desfăşura la nord de munţi. În urma încheierii păcii, aici staţionează Cohors I Commagenorum. Se crede că romanii au utilizat castrul de la Drajna de Sus până în anul 117/118 p. Chr.

Castrul de la Drajna de Sus era în strânsă legătură cu cele de la Mălăieşti, Târgşorul Vechi şi Voineşti, împreună formând, în primele decenii ale sec. al II-lea p. Chr., un sistem de apărare militară prin care controlau sud-estul Transilvaniei, prin trecătorile muntoase.  

În anul 2004, a fost înscris în Lista Monumentelor Istorice. În anul 2011, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova în colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti şi Institutul de cercetări eco-muzeale Tulcea vor derula o campanie arheologică şi săpături sistematice.