Castelul Martinuzzi

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că, deşi, ajuns în paragină, încă se mai poate distinge stilul renascentist, fiind unul dintre cele mai valoroase castele de acest gen din România!

• Este în Vințu de Jos, Județ Alba
• Datare: 1550
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

• Autor: Dominico da Bologna
• Cod monument istoric: AB-II-m-B-00394
• Trasee amenajate: da

Castelul Martinuzzi, cândva unul dintre cele mai frumoase castele în stil renascentist din ţară, a fost ridicat la începutul sec. al XV-lea, după planurile arhitectului italian Domenico da Bologna, care a schiţat şi planurile pentru Cetatea Oradiei. Istoria castelului este învăluită în legende şi mister, împărăteasa Maria Tereza fiind una dintre personajele care domină aceste legende. 

Iniţial, construcţia a fost o mănăstire dominicană ridicată în prima jumătate a sec. al XIV-lea, a cărui biserică impresiona prin dimnesiunea impunătoare, cu o lungime de 47 de m, un cor poligonal şi lung şi bolţi ogivale ce-i acopereau tavanul. Anul 1532 va reprezenta o cotitură în istoria mănăstirii dominicane, aceasta fiind vândută lui Gyorgy Martinuzzi, episcop de Oradea şi guvernator al Transilvaniei, care o va transforma într-un castel înconjurat cu valuri de pământ şi şanţuri umplute cu apă. Acest fapt se va petrece în anul 1550.

Potrivit uneia dintre legende, care datează din sec. al XVIII-lea, împărăteasa Maria Teresa şi-ar fi omorât amanţii în acset castel. Se spune că aceasta întreţinea relaţii de amor cu diverşi bărbaţi pe care apoi îi ducea într-o anumită cameră din castel, care a avea în podea săpată o groapă pe fundul căreia erau înfipte săbii ascuţite cu vârful în sus. Aceasta trăgea de o manetă, se deschidea un hău în podea, iar nefericitul bărbat îşi dătea duhul spintecat de lamele ascuţite ale săbilor. De aseemenea, se spune că în această cameră exista o uşă secretă care ducea spre un tunel ce comunica direct cu râul Mureş, unde, toate cadavrele, se pare, că ajungeau. În prezent, ca o ironie a sorţii, din tot castelul s-a păstrat şi această încăpere, în afară de un turn, poartă şi zidul de nord. 

Revenind la cardinalul Martinuzzi, se ştie că acesta era un om bogat, însă despre averea acestuia au circulat de asemenea legende. Se spune că un grup de pescari ar fi descoperit în apele Streiului, pe când se aflau la pescuit, o comoară ascunsă într-o boltă zidită în ziduri, care fusese dărâmată parţial de rădăcinile unor copaci crescuţi în mâlul apei. Aceştia ar fi scos la suprafaţă 40.000 de galbeni cu sigla regelui Macedoniei. Norocul nu a ţinut mult cu ei pentru că zvonurile circulă repede, astfel că, Gyorgy Martinuzzi i-a prins şi le-a confiscat comoara de bani. Însă, cum banul mai este şi denumit „ochiul diavolului”, i-a adus, în cele din urmă, şi moartea. Se spune că, în luna decembrie a anului 1551, Martinuzzi ar fi fost vizitat de generalul spaniol Castaldo, cunoscut drept om de încredere al împăratului Ferdinand de Habsburg, ocazie cu care acesta a ordonat soldaţilor care l-au însoţit, să-l asasineze pe acesta. După moartea guvernatorului Martinuzzi, soarta castelului a fost una nefericită, ajungând în paragină şi fiindu-i confiscată şi o mare parte din comoară de monede de aur, găsindu-se doar 2.000 din tot ce a fost odată confiscat de la pescari.

În prezent, Castelul Martinuzzi este ajuns în paragină şi abandonat, putându-se admira doar zidul de nord, un turn şi o poartă, din măreţul castel ce altădată se numără printre cele mai valoroase castele renascentiste ale ţării.