Casa Poynar

Casa Poynar este o frumoasă clădire în stil secession, situată la intersecţia dintre Piaţa Ferdinand şi strada Grigorescu, operă a arhitectului Ferenc Sztarill. 

 

Clădirea a fost ridicată în anul 1907 pe locul unei foste case mici cu parter, care aparţinuse familiei Poynár şi al cărei aspect arhitectural ajunsese să fie criticat până şi în ziarul local Nagyváradi Napló, după cum urmează: „pe piaţa Bémer, în cel mai frumos loc al oraşului se situează oribila casă cu parter a descendenţilor familiei Poynár, a cărei achiziţie constituie de mult timp dorinţa comunităţii”. (3 aprilie 1094)

 

Clădirea era râvnită de mai mulţi, printre care municipalitatea şi Kálmán Rimanóczy senior, deţinătorul hotelului Rimanóczy şi a băii de aburi, care se aflau vizavi de casa familiei Poynar. Acesta dorea să achiziţioneze clădirea, care adăpstea spaţii comerciale, pentru a amenaja o terasă pentru restaurantul său, fiind dispus să ofere suma de 2.000 de coroane pentru a închiria spaţiul respectiv. În schimb, motivul pentru care municipalitatea dorea să achiziţioneze clădirea era de a îndrepta strada Grigorescu. În cele din urmă, János Poynár, proprietarul imobilului, a căzut de acord cu municipalitatea de a fi dărâmată clădirea pentru a se îndrepta strada Grigorescu, cu singura condiţie, ca acest lucru să se întâmple după expirarea contractului de închiriere, fapt ce a însemnat încă doi ani de aşteptare. Astfel că, exproprierea a fost aprobată la începutul anului 1907. Şi acesta, membru al consiliului orăşenesc şi şeful depozitului de tutun, a prezentat un plan care consta în ridicarea unei case de raport cu două etaje, pe locul clădirii ce urma să fie dărâmată. 

 

 

Proiectul a fost aprobat în aprilie 1907, iar noua casă de raport ce urma să fie finalizată până în luna noiembrie a aceluiaşi an. Proiectul i-a fost încredinţat arhitectului Ferenc Sztarill. Încăperile de la parter au fost proiectate pentru a fi destinate diverselor magazine. Clădirea avea şi mezanin, unde erau deschise un cabinet stomatologic al lui Gyula Kovács şi un magazin de mobilă de fabricaţie locală.

 

Clădirea are un plan dreptunghiular, cu faţade simetrice decorate cu elemente ornamentale policrome de ceramică, motive vegetale şi zoomorfe, şi prevăzute cu ferestre dreptunghiulare şi cu închidere semicirculară. De asemenea, prezintă şi un turn de colţ, prevăzut cu balcoane şi acoperit. Acoperişul se termină cu un coif bulbat, al cărui ultim nivel este decorat cu un şir de semicolonete de capiteluri. Bineînţeles că nu lipsesc şi elementele decorative, precum cele de frunze şi croşete.

 

Interiorul clădirii nu mai respectă decorul de altădată.