Casa memorială „Zaharia Stancu”

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că expune obiecte, documente şi fotografii privind viaţa şi activitatea unui mare scriitor.

• Este în comuna Salcia, Județ Teleorman
• Anul înfiinţării: 1993
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Casa memorială „Zaharia Stancu” se află în centrul comunei Salcia, lângă primărie şi în prezent adăposteşte şi Biblioteca comunală…

• Cod monument Istoric:
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Casa a aparţinut surorii scriitorului, Lisaveta, şi a fost transformată în casă memorială în anul 1994.

Zaharia Stancu s-a născut în data de 5 octombrie 1902, în comuna Salcia şi a fost un scriitor român, autor, director de teatru, jurnalist şi a ajuns renumit în lumea întreagă, pentru romanul „Desculţ” (1948), care a ajuns cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, până în 1988 fiind tradus în 24 de limbi străine, inclusiv limba japoneză.  

La vârsta de 13 ani a abandonat şcoala, şi până în anul 1919 a avut diverse meserii, când şi-a continuat studiile la Universitatea Bucureşti, specializarea literatură şi filosofie. După absolvirea facultăţii, devine jurnalist. În timpul regimului fascist i s-a interzis să mai publice, fiind şi închis înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

Din anul 1946, va ocupa, timp de 20 de ani, postul de director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A fost şi membru al Academiei Române şi Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Casa memorială are două încăperi. În prima încăpere sunt expuse obiecte, documente şi fotografii care surprind viaţa şi activitatea literară a scriitorului. De asemenea, sunt expuse manuscrise, ediţii din volume şi reviste, studii ale scriitorului, diverse distincţii etc. Tot aici, se poate admira caricatura scriitorului realizată de graficianul şi caricaturistul român, Iosif Ross, care a primit titlul de Maestru Emerit al Artei, titlu oficial acordat unei persoane pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei.

A doua încăpere încearcă să reconstituie parţial biroul de lucru din Bucureşti: suportul de călimară din bronz şi mapa cu însemnele bufniţei, primite de la scriitorul rus Leonid Leonov,  numit de unii un Dostoievski al secolului 20, cuţitul pentru ascuţit creioane, o plachetă din bronz cu portretul acestuia etc.

Sunt expuse şi poze ale autorului, medalii, copii după manuscrise şi prestigiosul premiu Gotfried von Herder oferit de guvernul austriac în 1971.