Casa Memorială Vasile Alecsandri

Casa Memorială Vasile Alecsandri este o secţie a Muzeului Literaturii din Iaşi şi cuprinde fotografii, tablouri, manuscrise, reviste, cărți rare…

 

Casa Memorială Vasile Alecsandri se află la o distanță de 67 km de municipiul Iași. Între anii 1861-1867, Vasile Alecsandri, împreună cu soţia sa, Paulina, au ridicat acest conac după propriile planuri ale poetului. Planul iniţial a avut două camere şi un hol, însă, în timp, poetul a extins-o. Construcţia este poziţionată într-un parc cu stejari și nuci seculari, plantați de poet.

 

Între anii 1866-1890, Vasile Alecsandri a locuit aici şi a compus o mare parte a operei sale. În casa din Mirceşti, gazda a primit mari personalități politice ori literare ca Ion Ghica, Costache Negri, Titu Maiorescu, A.D. Xenopol sau Eudoxiu Hurmuzachi, compozitorul maghiar Franz Liszt – care a concertat la Mircești, în drum spre Rusia sau rapsodul Barbu Lăutaru.

 

Prin testamentul său din 21 septembrie 1886, poetul Vasile Alecsandri a lăsat soției sale, Paulina, casa și moșia sa din comuna Mircești. În anul 1914, văduva poetului și-a lăsat întreaga avere nepoatelor sale, Elena și Margareta Catargi, printr-un act de vânzare-cumpărare, autentificat de Judecătoria Ocolului Rural Mircești. Lor le revenea obligația ca, în termen de două luni, să doneze averea liberă de orice sarcini Academiei Române. Aşa că, în acelaşi an, Academia Română intră în posesia conacului şi aşa va rămâne până la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Academia a amenajat casa şi a permis accesul vizitatorilor. În 1944, casa și moșia lui Alecsandri au fost preluate abuziv de către statul român, trecând în administrarea Ministerului Artelor și Informațiilor. 

 

 

După război, casa a necesitat restaurări, deoarece suferise daune. După reparaţii, conacul a fost deschis ca muzeu memorial la data de 9 iunie 1957. După căderea regimului comunist, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești a trecut în patrimoniul public al Consiliului Județean Iași. Consiliul a efectuat, în perioada 1991-1993, alte lucrări de restaurare şi a reorganizat muzeul. Casa memorială a fost redeschisă publicului vizitator la 19 septembrie 1993.

 

În anul 2005, Academia Română, prin președintele său, acad. Ionel Haiduc, a introdus o acțiune în justiție împotriva Consiliului Județean Iași, cerând restituirea în natură a moșiei din comuna Mircești, care a aparținut poetului Vasile Alecsandri. Printr-o hotărâre a Secției Civile a Tribunalului Iași, Academia Română a reintrat în posesia casei memoriale, a moșiei și a mausoleului de la Mircești.

 

Exponatele muzeului reconstruiesc cronologic etapele din viaţa scriitorului Vasile Alecsandri: perioada studiilor la Iași și Paris, debutul literar, activitatea de culegător de folclor și de dramaturg, participarea la Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române, activitatea diplomatică a scriitorului și de membru al Societății Junimea. Mai mult, aici sunt reprezentate legăturile scriitorului cu revista „Convorbiri literare”, colaborările cu „Dacia literară” și „Familia”, perioada când a condus revista „România literară”, legăturile sale cu marea cultură franceză și numeroase alte momente sunt ilustrate în camerele muzeului. Din patrimoniul muzeului fac parte piese de mobilier originale (birou, pianină, oglindă, dulap, paturi), tablouri în ulei și fotografii de familie (portretele părinților și ale familiei), stampe, fotocopii după manuscrise, scrisori, ediții de opere, documente originale, aspecte privind creația dramatică și transpunerea ei scenică, diferite obiecte cu valoare memorială.

 

 

În curtea conacului, a fost construit între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. A fost pictat de Paul Molda. La inaugurarea monumentului, au fost prezenţi mari oameni ai epocii:Simion Mehedinti, Gheorghe Duca şi Mihail Sadoveanu.

La mausoleu au fost strămutate, la 19 mai 1928, osemintele poetului, înhumate inițial într-o criptă dintr-un colț al grădinii. De asemenea, au mai fost înmormântate aici și rămășițele părinților poetului – vornicul Vasile Alecsandri (1792-1854) și Elena Alecsandri (1800-1842) – aduse prin grija soției lui Alecsandri de la Biserica „Sf. Spiridon” din Iași și așezate la dreapta poetului, precum și ale soției sale, Paulina Alecsandri (1840-1921), amplasate la stânga poetului.

 

Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821, la Bacău. A fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. De asemenea, a fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova, redactând împreună cu M. Kogălniceanu şi C. Negri „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. În 1854 apare sub conducerea sa „România literară”, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar şi muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 este numit de domnitorul Al.I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franţa, Anglia şi Piemont pentru a pleda în scopul recunoaşterii Unirii. Primeşte Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1863 ia naştere la Iaşi societatea „Junimea”, al cărui membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română. Moare la 22 august 1890 în Mirceşti, Iaşi.