Casa memorială „Otilia Cazimir”

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că aici puteţi vedea casuta de poveste in care a trăit şi a creat Otilia Cazimir, poeta sufletelor simple.

• Este în Iaşi, Județ Iaşi
• Construit în an
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Casa memorială „Otilia Cantemir” se află în Iaşi, pe strada care-i poartă numele în semn de omagiu…

• Constructor/ Autor:
• Cod monument Istoric: IS-II-m-B-03802
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Pe numele ei real, Alexandra Gavrilescu (1894-1967), Otilia Cazimir a fost scriitoare, poetă, traducătoare şi publicistă. Şi-a petrecut copilăria în satul natal (Cotu Vames, judetul Neamt) şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. Pentru bogata sa activitate literară, (a publicat aproape 60 de volume de poezii) Otilia Cazimir a primit numeroase premii şi distincţii: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru Literatură (1937), etc…

Otilia Cazimir a fost pseudoniul ei literar, ales de scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. De asemenea, a folosit și alte pseudonime pentru articolele cu tentă „feministă”, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol.

Debutul literar l-a avut în anul 1912, în revista „Viaţa românească ” cu poezia, iar cel în proză în anul 1919 în publicaţia „Însemnări ieşene”.
Primul volum de poezii, intitulat „Lumini şi umbre” a fost publicat în anul 1923.  
A colaborat cu publicaţii precum „Însemnări ieşene”, „Lumea”, „Adevărul literar”, „Bilete de papagal”, „Iaşul nou”, „Iaşul literar”, „Orizont”, „Gazeta literară” etc..

A legat prietenii de-o viaţă cu criticul literar Garabet Ibrăileanu şi scriitorul Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, M. Codreanu, fraţii Ionel şi Al. O. Teodoreanu dar, în special, cu G. Topîrceanu.

Din volumele de poezii scrise amintim „Lumini şi umbre”, „Fluturi de noapte”, „Cântec de comoară”, „Licurici”. În proză s-a remarcat cu volumele „Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate”, „Grădina cu amintiri”, iar în ceea ce priveşte literatura pentru copii, cu volumele „Jucării”, „A murit Luchi”, „Baba Iarna intră-n sat”, „Albumul cu poze” şi multe alte articole. În anul 1937, primeşte Premiul Naţional pentru poezie.

Casa, care va deveni muzeu, a fost cumpărată prin licitaţie de familia Otiliei Cazimir în anul 1858, şi va locui aici de la vârsta de patru ani şi până la sfârşitul vieţii sale. Clădirea a fost construită în anul 1858 şi poartă amprenta unui stil arhitectual specific clasei mijlocii a societăţii româneşti din sec. al XIX-lea, stil caracterizat prin discreţie şi simplitate. Va fi amenajată ca muzeu în luna iunie a anului 1972, iar expoziţia de bază este organizată în cele două camere în care scriitoare îşi primea musafirii şi în care lucra până târziu în noapte.  

Casa memorială adăposteşte trei sute de exponate: obiecte persoanel, manuscrise, fotografii, portrete ale sale sau tablouri cu peisaj din zona Bucşinescu, realizate de pictori din şcoala ieşeană, precum Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolae Constantin etc..      

Anual, în jur de trei mii de persoane vizitează muzeul.