Casa memorială „Ion Popescu Voiteşti”

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că evocă viaţa şi activitatea marelui pionier al cercetărilor geologice româneşti, Ion Popescu Voiteşti!

• Este în satul Voiteşti, comuna Bălăneşti, Judeţ Gorj
• Construit între anii 1938-1940
• Anul înfiinţării: 1976
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

Casa memorială „Ion Popescu Voiteşti” se află în comuna Bălăneşti, la 8 km de Târgu Jiu şi se află în administrarea Muzeului Judeţean Gorj…

• Constructor/ Autor: arhitect Iulius Doppelreiter
• Cod monument Istoric:
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Casa este o frumoasă construcţie, ridicată între anii 1938-1940, după planurile arhitectului Iulius Doppelreiter, care s-a ocupat, printre altele şi de planul Casei memoriale „Tudor Vladimirescu”.

Casa a fost transformată în muzeu în anul 1976 şi evocă opera şi activitatea marelui geolog şi profesor universitar Ion Popescu-Voiteşti prin expunerea de lucrări din opera sa, diverse obiecte personale, corespondenţă şi documente, şi a unei colecţii valoroase de malacologie şi paleontologie.

Casa este proiectată cu etaj şi o terasă mare, care îţi oferă o frumoasă panoramă asupra dealurilor din apropiere. În această casă, geologul Ion Popescu Voiteşti şi-a trăit ultimii ani de viaţă.
 
Ion Popescu Voiteşti s-a născut în data de 18 noiembrie 1876. După absolvirea cursurilor liceului „Carol I” din Craiova, urmează Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţe naturale a Universităţii Bucureşti, între anii 1895-1898.

În iunie 1910, va susţine la Paris lucrarea de doctorat cu titlul „Contribuţii la studiul stratigrafic al Numuliticului din Depresiunea Getică”.

A participat ca ofiţer de rezervă în cadrul campaniei din anul 1913. De asemenea a participat şi la războiul din 1916-1918, când a primit însărcinarea de a mări producţia de petrol şi de a găsi un nou masiv de sare, sarcină pe care a dus-o cu succes la îndeplinire, prin descoperirea de petrol la Solonţ şi Moineşti, astfel crescând producţia cu zece vagoane pe zi, şi prin descoperirea masivului de sare de la Sărata-Bacău.

În anul 1919, în urma unui concurs de lucrări, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj şi director al Muzeului de Geologie şi Paleontologie ce ţinea de universitate. În anul 1930 a fost numit director al Institutului Geologic al României. În perioada 1938-1940, a fost profesor titular la catedra de geologie a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. A avut o mare contribuţie în organizarea Institutului de geologie şi paleontologie al Universităţii din Cluj, înfiinţând aici revista muzeului geologic mineralogic.

Şi-a dedicat întreaga viaţă cercetării structurii pământului românesc, descoperind modul de adăpostire a bogăţiilor minerale. Partea cea mai însemnată a operei sale a reprezentat-o sinteza tectonică a Carpaţilor şi evoluţia paleontologică a pământului românesc. De-a lungul vieţii a susţinut peste 140 de comunicări la congrese de geologie în ţară şi în străinătate. A întocmit o sinteză asupra geologiei în anul 1921, a istoriei geologice în anul 1935 şi a teritoriului României în1944.

În anul 1941, se retrage în satul natal unde se va stinge din viaţă în data de 4 octombrie 1944.

Sursa foto: muzeulgorjului.ro