Casa Memorială Gheorghe Pop

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este un loc în care s-au luat mari decizii, care au schimbat istoria României.

• Este în Băseşti, Județ Maramureş
• Construit în 1890
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Casa Memorială Gheorghe Pop de Băseşti schiţează viaţa marelui om politic, fruntaş al luptei pentru independenţa Transilvaniei de Imperiul Austro-ungar şi promotor al unirii cu România…

• Constructor/ Autor: Gheorghe Pop
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Casa Memorială Gheorghe Pop este adăpostită în conacul ce a aparţinut politicianului, Gheorghe Pop de Băseşti (1835 – 1919), descendent al unei familii nobiliare.

Casa a fost construită în anii 1885 – 1890, constituind timp de trei decenii un loc de întâlnire a multor personalităţi transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Ion Raţiu, Teodor Mihali şi alţii. Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin (1860 – 1940), cunoscută militantă feministă şi de soţul ei, Francisc Hossu Longin.

Localnicii îşi amintesc că, pe vremuri, muzeul era un punct de atracţie al Ţării Codrului, unde se opreau săptămânal autocare cu elevi pentru a a-l vizita. În 1948, casa a fost naţionalizată şi a servit ca sediu CAP şi magazie de cereale.

În perioada 1970 – 1976 s-au executat lucrări de reabilitare, organizarea muzeului făcându-se în etape. În 1976, muzeul a fost inaugurat, prezentând piese originale cu caracter istoric şi memorial aparţinând lui Gheorghe Pop de Băseşti, precum mobilier, covoare, fotografii precum şi alte obiecte personale ce au aparţinut familiei cunoscutului om politic.

Din păcate, casa nu a mai fost renovată de mult timp şi a fost dată uitării de către autorităţi. Chiar şi aşa, ea funcţionează pentru turişti, însă nu mai sunt organizate manifestări culturale în cinstea tribunului, ocazie cu care erau invitaţi la muzeu personalităţi judeţene şi oameni de cultură. În 2013 a intrat într-un proiect de renovare, deoarece, din cauza aspectului clădirii, muzeul este ocolit de turişti. În proiect, casa memorială urmează să fie inclusă într-un circuit turistic, după ce va beneficia de reabilitare generală, printr-un proiect naţional de 8 miliarde lei vechi, finanţat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

Un alt proiect propune reabilitarea cimitirului unde este îngropat Gheorghe Pop de Băseşti, alături de câţiva dintre membrii familiei şi  câţiva memorandişti. De asemenea, va fi deschis un drum către mănăstire şi Teiul Unirii. Va fi redată astfel circuitului turistic mănăstirea aşezată pe un deluşor din grădina tribunului, în incinta căreia se găseşte Teiul Unirii. Sub el s-au luat, de către tribun, împreună cu Iuliu Maniu şi alţi memorandişti, deciziile importante privind Unirea de la 1918.

Gheorghe Pop s-a născut la 1 august 1835, în Băseşti, sat situat la poalele Codrului. Părinţii săi erau de viţă nobilă. A urmat cursurile gimnaziale la Baia Mare și la liceul cezaro-crăiesc din Oradea, iar apoi a studiat științele juridice la Academia de Drept din Oradea. În anul 1860, după absolvirea studiilor, și-a început cariera mai întâi ca funcționar municipal la Oradea, iar apoi ca funcționar comitatens.
La 1860 se căsătoreşte cu Maria Loşonţi şi a avut două fete: Maria Carolina care, după un an, se stinge din viaţă, şi Elena Gheorghina care, prin căsătorie a devenit Elena Hossu Longin.

În 1872 a fost ales deputat în parlamentului ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta.
În aceeaşi perioadă, din iniţiativa fiicei sale Elena Pop s-a înfiinţat Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (RFRS), ocazie cu care Gheorghe Pop de Băseşti a fost ales membru fondator.
La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național. În urma acestei propuneri s-a convocat, la 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

În perioada 1892-1894, Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în imperiul austro-ungar. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmașul său la conducerea PNR a fost Iuliu Maniu.

Gheorghe Pop a fost un apărător fervent şi un susţinător al şcolii româneşti. El a iniţiat şi organizat, la Băseşti, în 1870, o consfătuire pregătitoare în vederea constituirii unei Asociaţii care să apere interesele învăţământului românesc şi a slujitorilor săi faţă de politicile tot mai agresive pe care le promovau guvernele de la Budapesta.

Se stinge din viaţă  la 23 februarie 1919, în conacul său de la Băseşti. Fiica sa, Elena, a continuat măreaţa operă a părintelui său, fiind în fruntea tuturor acţiunilor şi activa cu fermitate în domeniul cultural, social şi filantropic.