Casa Memoriala George Enescu din Sinaia

• Este în Sinaia, Judeţul Prahova
• Construită între anii 1923 şi 1926
• Deschisă turiştilor cu taxă de vizitare.

Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia, fostul loc de refugiu al compozitorului, este un spaţiu cu o puternică valoare culturală, arhitectonică, înconjurat de un peisaj idilic…

• Constructor: „Vila Luminiş”, cum mai este cunoscută Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia, a fost ridicată de către compozitor după planurile proprii şi cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu.
• Cod monument Istoric: PH-II-m-A-16695
• Conditii de vizitare: imobilul este deschis turiştilor contra cost şi în fiecare zi a săptămânii, cu excepţia zilei de luni

Atracţia lui George Enescu pentru Sinaia s-a făcut simţită în anul 1898 în urma succesului parizian înregistrat de Poema Română. Din acel moment, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) i-a recunoscut talentul tânărului muzician şi l-a invitat să ocupe o cameră în Castelul Peleş, pentru a putea studia în linişte.
Împresionat de împrejurimile Castelului Peleş şi din dorinţa de a locui cât mai aproape de edificiu, George Enescu şi-a construit – din câştigurile obţinute în urma primului său turneu în America – o vilă „de refugiu”. Clădirea, construită între anii 1923 şi 1926, s-a numit Vila Luminiş şi a fost ridicată folosind planurile proprii şi cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu.

Spaţiul a fost folosit ca loc pentru creaţie, fiind destinaţia preferată a compozitorului la revenirea din turneele sale organizate în Europa şi în America de Nord. Cel puţin o lună pe an George Enescu îşi rezerva timp pentru a-şi găsi inspiraţia, dar şi pentru a se relaxa în mediul liniştit din împrejurimile Castelului Peleş.
În 1947, George Enescu a donat vila statului român pentru ca imobilul să fie folosit de artişti ca loc de creaţie.

După aproape cinci decenii, în 1995, vila a devenit Casa Memorială „George Enescu”, fiind administrată de „Centrul European de Cultură” din Sinaia, iar din 2007 casa a fost transformată în secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”.
La intrarea în vilă primul lucru pe care îl remarci este bustul din marmură al compozitorului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.
La etaj, încăperile spaţioase păstrează decoraţiuni în stil eclectic, respectiv în stilurile românesc, oriental şi Biedermayer. Obiecte din cristal, porţelan, metal, ceramică înfrumuseţează interioarele confortabile.
În salon se află pianul muzicianului, un Ibach realizat la Lausanne folosit atât în activitatea maestrului, cât şi pentru a oferi reprezentaţii apropiaţilor familiei.

Scara în spirală din salon oferă acces spre turn şi de aici spre mansardă. De asemenea, din salon se poate intra în camera soţiei lui George Enescu, Maria Cantacuzino-Enescu, un spaţiu intim, modest şi feminin.
Locul preferat al compozitorului a fost, însă, „Chilia”, mobilată într-un stil neaoş, românesc, cameră unde Enescu se odihnea la venirea din numeroasele sale concerte. 
Etajul mansardat este un element adăugat de arhitectul Radu Dudescu, în scopul echilibrării verticalităţii turnului în ansamblul vilei. În cele două camere vei găsi, de asemenea, mărturii ale vieţii compozitorului şi multe alte materiale documentare legate de activitatea sa pe altarul muzicii.