Casa Memorială Anton Pann

• Este în Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea
• Construit în secolul al XVIII-lea
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Casa Anton Pann prezintă o expoziţie memorială  şi este un monument de arhitectură oltenească…

• Cod monument Istoric:
• Condiții de vizitare: ghid

Casa în care a locuit Anton Pann în 1837, când era profesor in oraş, a fost ridicată la jumatatea secolului al XVIII-lea, respectând linia arhitecturală a zonei şi a vremii, cu foişor şi pivniţă. Este cea mai veche clădire din Vâlcea care mai păstrează caracteristicile iniţiale.
Casa lui Anton Pann a fost mutată 37 de metri de pe locul ei original, odată cu modernizările şi reamenajările teritoriale. Expoziţia vrea să ilustreze peregrinările din Vâlcea ale lui Pann, din 1826-1828, 1836-1840. Muzeul, cu trei încăperi, a fost amenajat păstrând atmosfera de la acea vreme, a unei locuinţe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea. În prima, are piese de mobilier specifice (divan, bibliotecă, masă, scaune), obiecte decorative din cositor, alamă, alpacă. Aici sunt şi portrete ale unor personalităţi din epocă, importante în viaţa şi opera scriitorului: maica Meletina şi tipograful Ion Popovici. În a doua cameră, decoartă cu mobilier pictat, arată legătura pe care Anton Pann a avut-o cu zona. În ultima încăpere a casei memoriale, sunt expuse lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii şi povestiri aparţinând poetului.

Antonie Pantoleon-Petroveanu s-a născut în Bulgaria, între 1793-1797 (data naşterii este incertă) a fost un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, compozitor al muzicii imnului național al României.
Fiul lui Pantoleone Petrov, un căldărar din Sliven (Bulgaria) şi al Tomaidei, familie de rromi din Bulgaria, el s-a remarcat de tânăr. În timpul războiului ruso-turc, Pann, împreună cu mama sa, rămasă văduvă, se refugiază la Chisinău, unde devine cântăreţ în corul bisericii. În 1812, ajunge în Bucureşti, unde, datorită vocii lui neobişnuite, a fost acceptat în corul de la Biserica Sfinţilor şi paracliser la Biserica Olari.

Învaţă la Şcoala de psaltichie, înfiinţată în 1816 de Petru Efesiu, care deţinea o tipografie. Pann a ajuns să lucreze aici ca tipograf, apoi a ajuns să o conducă.
Între 1826-1828, a devenit profesor de muzică bisericească la Seminarul din Râmnicu Vâlcea. S-a îndrăgostit de nepoata stareţei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn şi a fugit cu ea la Braşov, unde s-au căsătorit la Biserica din Schei. Tot în acea perioadă, şi-a schimbat şi numele în Anton Pann.
În 1828 a devenit cântăreţ Bisericii Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului. În acelaşi an a revenit la Bucureşti, unde a fost profesor de muzică şi tipograf, cu atelier propriu, unde şi-a editat toate lucrările literare şi muzicale.

Pe data de 29 iulie 1848, cu ocazia victoriei revoluţiei în Ţara Românească, Anton Pann a participat, alături de autorităţile oraşului Râmnicu Vâlcea, la ceremonia pentru „sfinţirea stindardelor libertăţii naţionale după noua constituţie”, în Parcul Zăvoi. Atrunci s-a cântat pentru prima dată marşul revoluţionar „Deşteaptă-te, române!”, căruia îi conpusese muzica, pe versurile lui Andrei Mureşanu, ce avea să fie inmnul de Stat al României.
Anton Pann s-a stins din viaţă pe 2 noiembrie 1854 şi a fost înmormantat la biserica Lucaci din București, din apropierea casei sale.