Casa cu lacăt din Arad

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este o clădire specială, printre puţinele de acest gen din ţară, care, cu siguranţă, stârneşte curiozitatea celui care trece pe lângă ea!

• Este în Arad, Județ Arad
• Construit în 1815
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Casa cu lacăt de pe strada Tribunul Dobra nr.7 a fost construită în anul 1815 de către un comerciant vienez pe nume Iosif Winkler…

• Constructor/ Autor: Iosif Winkler
• Cod monument Istoric: AR-II-m-B-00572
• Condiții de vizitare: tot timpul anului

Ce o diferenţiază de alte clădiri este existenţa în colţul clădirii a unei nişe cu o bară metalică blocată cu un lacăt. În trecut, în această nişă se afla un trunchi de copac, denumit „Butucul de fier”, care a fost executat de sculptorul timişorean Moritz Heim. Începând cu anul 1994, acest „Butuc de fier” se găseşte la Muzeul de Artă din Arad, pentru a nu mai fi furat din nou, existând în trecut un astfel de precedent.  

Se spune că atunci când o calfă venea în Arad pentru a deprinde meşteşugurile de aici, trebuia să execute o lucrare publică pentru a dovedi în acest fel că a deprins meşteşugul pentru care a venit să-l înveţe. Pentru a marca trecerea sa în Arad, băteau un cui în acest butuc, acest obicei fiind întâlnit în marile oraşe aflate sub stăpânire austriacă şi în care breslele aveau o activitate puternică. La noi, în ţară, astfel de clădiri se mai găsesc în Timişoara, pe strada Bulevardul Revoluţiei, colţ cu Francesco Griselini, şi poartă numele de „Pomul Breslelor” sau „Copacul de Fier” şi în Oradea. Acest obicei al breslelor a încetat în anul 1872, odată cu desfiinţarea lor.
 
Partea interesantă a lacătului este că nu are un mecanism de deschidere, orificiul pentru cheie fiind pur decorativ, ceea ce îl face imposibil de deschis, fapt ce a dus şi la circularea unei legende printre locuitorii oraşului, cum că cel care reuşea să deschisă lacătul primea casa. Nu se ştie dacă această legendă este adevărată sau nu, dar cert este faptul că stârneşte curiozitatea tuturor.
 
În anul 1851, clădirea va trece printr-un proces de renovare, an inscripţionat şi deasupra porţii clădirii, iar în anul 1930, în urma unui proces de modernizare, va fi adăugat şi etajul. În anul 1963, spaţiile comerciale de la parter vor fi transformate în locuinţe. În trecut, clădirea a fost folosită şi ca reşedinţă de poliţia secretă a Imperiului Austriac, iar pivniţa ca închisoare pentru revoluţionari.

Se crede că sub clădire ar exista mai multe canale care ar duce spre o zonă numită Subcetate, însă în prezent intrarea în subsol e blocată, şi nu s-au făcut cercetări amănunţite în acest sens.