- Există două construcţii mai notabile cu numele de Brazda lui Novac; prima străbate judeţul Argeş, cea de-a doua se află pe malul stâng al Oltului.
- Ridicate în sec. II, III, IV, e.n.
- Deschise turiștilor fără taxă de vizitare.
Brazda lui Novac de nord şi replica sa, Brazda lui Novac de sud sunt două valuri de pământ construite în epoca de stăpânire a Daciei de către romani, astăzi vizibile doar pentru turiştii cu ochi ageri…
- Coduri monument Istoric: MH-I-s-B-10055 satul Bălăciţa, MH-I-m-B-10077 satul Hinova, MH-I-m-B-10081 satul Livezile, MH-I-m-B-10083 satul Orevița Mare.
- Trasee amenajate: parţial
- Condiții de vizitare: de preferabil cu ajutorul unui ghid
Brazda lui Novac de nord este un limes întărit cu un val de pământ ce datează din secolul IV, din vremea împăratului Constantin cel Mare. Construcţia străbate judeţul Argeş de la vest la est şi se intersectează cu valul de pământ Transalutanus în satul Urlueni.
Şanţul este la nord de val, ceea ce înseamnă că era destinat să apere teritoriul aflat la sud de această limită. La data construirii lui, valul avea înălţimea de 3 m, iar şanţul adâncimea de 2m. Lungimea era de aproximativ 700 de kilometri.
Brazda lui Novac din această zonă pornea de la gura Topolniţei, din judeţul Mehedinţi, traversa Oltenia şi Muntenia, pe sub dealuri, până la Mizil. Construcţia se oprea în masivul Istriţei, la Pietroasele unde s-a descoperit şi Castrul roman de la Pietroasele.
În timp, momentul ridicării Brazdei lui Novac de Nord coincide cu cel al ridicării Castrului, respectiv în urma încheierii păcii dintre romani şi vizigoţi, din anul 333.
La ora actuală, Brazda lui Novac de Nord constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeş-Piteşti-Roşiorii de Vede- Turnu Măgurele.
Brazda lui Novac de sud a fost ridicată pe malul stâng al Oltului, în secolele II-III e.n., de către împăratul Augustus, conform unor izvoare istorice, alte documente menţionându-l pe împăratul Traian drept autor al construcţiei.
Vestigiile mai arată că valul nu era păzit de castre, prin urmare, e posibil ca valul să fi constituit doar un obstacol în calea migratorilor ce ar fi putut descinde în zonă dinspre nord sau dinspre est.
O altă ipoteză este aceea că Brazda lui Novac de sud a fost construită de Hadrian în faţa castrului de la Novae pentru a proteja provincia de la sud de Carpaţi, dezavantajată de aspectul geografic al văii inferioare a Oltului.
Valul a fost proiectat cu o lungime de 170 de km, o lăţime de 12 m şi înălţime de maxim 2 m. Era flancat de un şanţ lat de până la 10 metri şi adânc de 1,50 m.
Astăzi, Brazda lui Novac de Sud este parţial distrusă, doar în partea de sud a oraşului Alexandria fiind încă vizibilă o porţiune din valul de pământ.
Brazda lui Novac făcea parte dintr-o frontieră fortificată (limes) de mari dimensiuni ridicată de Imperiul Roman şi care traversa aproape întreaga Europă, de la Nistru şi Marea Neagră, până în Scoţia de astăzi (până la limesul lui Hadrian). Lungimea totală a limesului era, aşadar, de mii de kilometri. Pe această linie de graniţă, romanii au ridicat diverse cetăţi, construcţii, cu scopul de a păzi teritoriul imperiului. Frontiera era compusă, de regulă, dintr-un drum ce urma linia hotarului, dintr-un val de pământ, precum Brazda lui Novac, dintr-un şanţ de apărare, şi, din loc în loc, din turnuri de pază şi, chiar, din garnizoane militare bine organizate, aşa-numitele castre.
