- Este în Cluj-Napoca, Județ Cluj
- Construit în 1260-1290, refăcută în sec XV
- Poartă Hramul Sfintei Marii
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Biserica şi Mănăstirea Romano-Catolică Franciscană reprezintă unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult clujene, ridicat în secolul al XIII-lea…
- Cod monument Istoric: CJ-II-m-A-07305.01
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: îmbrăcăminte adecvată vizitării unui lăcaş de cult
- Sărbătoare anuală: Maria Zăpezii, pe 5 august
Pe locul actualei biserici, a existat prima biserică roman-o catolică din Cluj, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă în timpul primei invazii a tătarilor din 1241. În perooada 1260-1290 a fost ridicată actuala biserică, într-un stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic. Tot atunci, franciscanii au construit şi mănăstirea de lângă biserică, având sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara.
În martie 1556, protestanţii au alungat ordinele religioase catolice, iar clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557, aici a locuit regina Ungariei, Izabella. Apoi, lăcașul a fost transformat în școală (unitariană din 1568). În 1609, Gabriel Báthory a donat edificiul cultului reformat-calvin, iar în 1693, a fost instaurată dominația Casei de Habsburg. Atunci, biserica și mănăstirea au fost retrocedate Bisericii Romano-Catolice. Clădirile fost folosite de iezuiți, care au înfiinţat o școală proprie, ce a funcţionat până în anul 1725, când iezuiții au finalizat construcția propriului colegiu și a propriei biserici (Biserica Universității din Cluj, Convictus Nobilium din Cluj). Franciscanii au revenit în oraş, în 1728, şi au iniţiat o campanie de restaurare a bisericii. Au construit turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc, au refăcut interiorul prin boltiri tipice baroce. Lucrările au durat între 1734 şi1745.
Clădirile au mai fost restaurate în perioada 1976-1978, apoi în 1980-1986. Cu aceste ocazii, au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale ansamblului. În 1949, autoritățile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România şi lăcașul a devenit biserică parohială. Atunci s-a înfiinţat în mănăstire „Şcoala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduță”, care există și astăzi. După 1990, biserica a redevenit biserică de mănăstire.
Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare, spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice aveau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative. Biblioteca franciscanilor de la mănăstire era vestită, având o colecţie care depășea o mie de volume. În perioada anilor 1906 – 1948, în mănăstire a funcționat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase precum „Lumea catolică” sau „Sfânta Cruce”.
Deasupra intrării în lăcaș se află statuia Fecioarei Maria, protectoare a bisericii, şi două opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc și statuia Sfântului Anton. În interior, tot Johannes Nachtigall a realizat amvonul, care a fost decorat cu o reprezentare a lui Isus, înconjurat de cei patru evangheliști. Pe coroana amvonului este înfățișată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria. Sacristia este interesantă, având semnele dominicane, trandafirul Maria şi steaua cu şase aripi la închiderile bolţii.
Curtea interioară a ansambului franciscan are un coridor circular, parţial zidit cu arcade. În partea din sud a bisericii există trei capele, unde sunt înmormântate diferite personalități: una este a familiei guvernatorului Sigismund Kornis, iar celelalte două capele au fost denumite Sf. Ştefan, respectiv Sf. Iosif.
Din 1898, în fața bisericii stă Obeliscul Carolina, după ce a fost mutat din Piața Unirii.
Adresa: Piaţa Muzeului nr 2
