Biserica Sfantul Ioan

De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este o biserică spectaculară, unică din punct de vedere arhitectonic, ctitorie a lui Ştefan cel Mare.

• Este în Piatra-Neamţ, Județ Neamţ
• Construit în 1497-1498
• Poartă Hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

• Cod monument Istoric: NT-II-m-A-10567.01
• Condiții de vizitare: deschis turiștilor tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: 24 Iunie

Biserica Domnească „Sfântul Ioan Botezătorul” face parte din Ansamblul Curţii Domneşti din Piatra-Neamţ, din centrul istoric al oraşului. Întreg ansamblul are o istorie de peste 500 ani, Curtea Domnească fiind construită în 1468-1475 de către Ştefan cel Mare, pentru a îndeplini funcţia administrativă a Ţinutului Neamţ.

Biserica a fost ridicată ca o necesitate pentru Curtea Domnească deja înfăptuită. În plus, turnul clopotiniţei a fost construit separat, în imediata vecinătate a bisericii. Lucrările pentru lăcaşul de cult au început pe 15 iulie 1497 şi au fost finalizate pe 11 noiembrie 1498, iar turnul a fost ridicat în 1499. Pisania de la intrare prezintă nealterate aceste date: „Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Io Stefan voievod, a inceput si a zidit si a savarsit acest hram in numele Nasterii cinstitului si slavitului prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul, intru ruga siesi si doamnei sale Maria si prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a inceput a se zidi in anul 7005 (1497) iulie 15 si s-a savarsit in anul 7006 (1498) iar al domniei sale al 40 si doilea curgator, luna noiembrie, 11 zile.”

Biserica fascinează prin forma şi stilul rafinat caracteristic construcţiilor moldoveneşti din acea epocă. O notă de originalitate provine de la portalul de piatră de natura gotică, prin care se face intrarea în edificiu. Deasupra portalului este amplasat un decor sculptural, situaţie rar întâlnită la ctitoriile voievodului. Materialele de construcţie sunt cele tipice perioadei, piatra şi cărămida; acoperişul este de tip şarpanta, cu ţiglă. Structura lăcaşului este sub formă de plan triconc, cu intrare vest.

Structura interioară iniţială era cea clasică: altar, naos şi pronaos, însă odată cu apariţia nevoii pentru un spaţiu mai încăpător, s-a realizat o deschidere mare în zid, terminată cu un puternic arc transversal.

Absida altarului are formă obişnuită, semicirculară, boltită în sfert de sferă, având o fereastră centrală situată pe axul navei. Iconostasul a fost sculptat în stil baroc de către Gherasim Monahul şi Tănase Săpătorul şi pictat în stil bizantin de Constantin Basarab (ucenicul lui Nicolae Grigorescu) şi Panaite Mavrodin. Aceeaşi artişti au realizat şi tabloul ctitorilor, respectiv Ştefan şi Maria Voichița, rezultând un frumos tablou în ulei, pe pânză. În secolul al XIX-lea au fost construite amvonul şi cafasul pentru cor. Lăcaşul păstrează, de asemenea, numeroase cărţi religioase, icoane şi obiecte liturgice valoroase. Din tezaurul bisericii se remarcă un Tetraevangheliar din 1502, scris la porunca lui Ştefan cel Mare, care se păstrează şi astăzi la Muzeul de Istorie al României şi un Pomelnic din 1792, unde sunt consemnate cele mai importante evenimente ale edificiului domnesc.