Biserica Sf.Eftimie-Fundenii Doamnei

Biserica Fundenii Doamnei este o biserică ortodoxă din București cu hramul Sf. Eftimie cel Mare, pe care o găsim (cu greu) în capătul unei frumoase grădini de trandafiri, căci intrarea stă ascunsă de câțiva brazi măreți.

 

Biserica Sfântul Eftimie-Fundenii Doamnei a fost ctitorită în anul 1699 de marele spătar Mihail Cantacuzino pe malul lacului Fundeni, în stilul specific brâncovenesc, cu influențe persane și decorație în stuc a fațadelor.

 

Prima restaurare a bisericii s-a făcut în anul 1860, de către Maria Ghica Doamna, văduva domnitorului Grigore Dimitrie Ghica, de atunci căpătând și numele de Fundenii Doamnei.

 

 

Monumentul respectă planul tradiţional triconc, cu turlă pe naos şi pronaosul încununat de un turn clopotniţă.

Se evidențiază pridvorul cu proporțiile zvelte și bogat decorat cu motive florale împletite, dar și arcadele sale trilobate, sprijinite pe coloane de piatră, decorate  și ele cu vrejuri.

 

Originalitatea ctitoriilor construite de boierii Cantacuzino la sfârsitul secolului al XVII-lea constă tocmai în multitudinea elementelor decorative vegetale și zoomorfe, o invazie a formelor vegetale, o decorație în stuc sau piatră ce suplinea lipsa varietății arhitecturale.

 

Fațadele clădirii se remarcă și ele. Împărțite în trei registre inegale printr-un brâu în formă de frânghie răsucită, fațadele sunt decorate cu motive ornamentale în stuc preluate din miniatura persană: palate, fântâni, păuni, piese de mobilier, vase de flori, lalele, floarea-soarelui, chiparoși, ramuri de lămâi, atelierul care a efectuat aceste lucrări contribuind, probabil și la decorarea interiorului palatului brâncovenesc de la Potlogi.

 

 

În ceea ce privește interiorul bisericii, încăperea are aproape forma unui pătrat, acoperit cu o calotă sferică susținută prin pandantivi pe patru arce, având picturi cu îngeri în cele patru colțuri. Naosul este separat de pronaos prin trei arcuri în centru, rezemate pe coloane din piatră; în partea de sus a naosului găsim câte un cartuș din piatră(la punctul de intâlnire a arcurilor mari).

 

Planul absidelor este semicircular în interior, cu cinci laturi în exterior, sculptat și poleit, cu influențe renascentiste italiene, închipuind un înger cu aripile desfăcute, cu o carte în mâna dreaptă și cu o trompetă în cea stângă.

 

Portalul este și el decorat cu vrejuri florale, care se răsucesc și se împletesc în cercuri, originalitatea ancadramentului ușii în acoladă datorându-se sculpturii sale decorative. Doi îngeri cu trâmbiță sunt înfățișați pe antablamentul bine proporționat, încadrând vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor.

 

 De știut că pictura interioară a fost realizată  în anul 1939 de  atelierul lui Pârvu Mutu (1657 – 1735), după modelul celei de la Mănăstirea Cotroceni, de inspirație barocă, tehnica fiind o combinatie „a fresco” și „a secco”. De altfel, în pridvor poate fi văzută o frumoasă compoziție a celebrului zugrav, înfățișând „Judecata de apoi”.

 

Pictura murală are totuși o multitudine de lacune,  prin exfolierile active ale stratului de culoare pierzându-se trăsăturile multor portrete, veșminte, detalii de arhitectură și peisaje.