Biserica Scaune

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este un lăcaş de cult vechi de peste 400 de ani!

• Este în Bucureşti, Județ Bucureşti
• Construit în 1705
• Poartă Hramurile „Adormirea Precistei” şi „Naşterea Maicii Domnului”
• Deschis turiștilor.

Biserica Scaune se află în Bucureşti, în spatele Spitalului Colţea, la intersecţia străzilor Dimitrie Bolintineanu, Slănic şi Scaune…

 

• Cod monument Istoric: B-II-m-A-19654
• Trasee amenajate: nu
• Condiții de vizitare: tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: 21 noiembrie şi 8 septembrie

Un element distinctiv al acestei biserici este faptul că este „îngropată” aproximativ 1 m faţă de nivelul terenului din jur. Cândva, prin aceste locuri trecea un affluent al Dâmbovicioarei, Bucureştioara, pe malul căreia se întindea Mahalaua „Scaune”. Denumirea mahalalei provenea de la denumirea butucilor din lemn pe care ciobanii tranşau carnea şi o vindeau bucureştenilor. În planul oraşului din anul 1770, biserica apare sub denumirea „Biserica Măcelarilor”. Biserica a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1669, apoi în anul 1675, în date de 7 şi 8 iunie.

Biserica actuală a fost construită pe locul unei biserici de lemn, după cum se poate vedea şi în pisania bisericii din data de 8 septembrie 1611, cu banii lăsaţi de neguţătorul Tanasia din Târnovo, Bulgaria, fiind terminată în data de 8 septembrie 1705.

Denumită şi Biserica Măcelarilor, are un plan treflat, cu un singur turn, la origine având două, însă cea de deasupra naosului nu a mai fost reconstruită şi clopotniţă deasupra pronaosului. Pentru a ajunge la clopotniţă se urcă pe o scară cuprinsă de grosimea zidului care desparte pronaosul de pridvor. În stânga pronaosului se găsesc două morminte, care datează din anii 1803 şi 1819, iar în stânga pridvorului, un alt mormânt care datează din anul 1830. Pridvorul este sprijinit pe 10 stâlpi groşi din cărămidă, care susţin 5 arcade înguste pe faţada de apus şi două laterale, închise cu ferestre metalice.

Biserica a fost reparată în anul 1843 de paharnicul Ioan Costacopul, când arcadele pridvorului au fost închise cu zidărie, iar biserica a fost tencuită la exterior şi zugrăvită. În anul 1878 a mai fost reparată o dată, însă ulterior ajunge în ruine, şi mai trece printr-un ultim proces de restaurare în anul 1915, înainte să fie închisă până în anul 1939.  În perioada 1908-1939, nu se mai oficiază slujbe în biserică, astfel că este închisă şi părăsită. După anul 1939, din străduinţa preotului Gheorghe Prejneanu şi cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, vor începe lucrările de reparare ale bisericii, de care se va ocupa arhitectul Ştefan Balş. Reparaţiile au constat în refacerea acoperişului cu olane, deschiderea arcadelor pridvorului. Tâmpla bisericii este de la începutul sec. al XVIII-lea. Biserica a fost pardosită în interior şi în curte. 

Pictura interioară, realizată în frescă, este originală, însă nu se cunoaşte autorul şi data exactă a realizării ei. În anul 1944, a fost restaurată de pictorul Gheorghe Popescu. În data de 15 august 1944, a fost redeschisă, iar în data de 8 septembrie al aceluiaşi an a fosr resfinţintă. Din vechiul inventar al bisericii s-au mai păstrat câteva obiecte de cult: jilţurile arhiereşti, policandrul, două potire, icoana Mântuitorului din argint, icoana Sf. Ioan Botezătorul etc.  
 
La exterior, biserica este simplu decorată, cu un brâu, cornişă zimţată şi ferestre cu ancadramente simple din piatră. Acoperişul bisericii este în patru pante cu streaşină largă şi învelit cu olane. În luna decembrie a anului 2000, biserica a fost dotată cu încălzire centrală proprie, strane şi iconostase noi, iar instalaţia electrică a fost refăcută cu materiale electrice antifoc din Germania.