Biserica Nasterea Maicii Domnului-Schitul Turbati

Pe malul lacului Snagov, nu departe de Ciolpani, se află Biserica „Naşterea Maicii Domnului” care a aparţinut, după cum spun localnicii, de Schitul Turbaţi. Schitul era, conform legendelor locului, unul de maici, iar stareţa-o tămăduitoare pricepută, vindeca lumea de turbare, de unde ar proveni și numele: Turbaţi.

 

Cum nu se cunoaște exact anul construcției, perioada aproximativă a fost stabilită ca fiind 1640-1660, după tipul construcției, cea mai veche însemnare fiind descoperită pe Sfânta Masă „Io Constantin Voevod 1692”.

 

Legenda spune că în aceste locuri ar fi existat şi o altă biserică, mai veche, care s-ar fi scufundat în zi de sărbătoare în apele lacului. La multă vreme, când schitul de maici deja exista, se spune că, într-o zi, au ajuns pe apă, o icoană făcătoare de minuni, precum şi uşile împărăteşti ale fostei biserici, despre care se spune că singure s-ar fi desprins din balamale. 

 

Tot conform legendei, în biserică ar fi fost îngropate rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Constantin Cantacuzino, biserica având rol de “gropniţă”.

Din construcția care a dăinuit până la începutul anilor 1800 a rămas azi biserica al cărei hram este Naşterea Maicii Domnului. Schitul a dispărut, locul devenind cimitir al satului Siliştea Snagovului.

 

Arhitectura bisericii, oarecum bizară, are atât influenţe romane, cât şi slavone. Ciudat este şi faptul că, deşi una dintre inscripţii vorbeşte despre anul 1692 şi despre voievodul Constantin, construcţia are elementele specifice perioadei lui Matei Basarab. Lipsesc izvoarele care să ne povestească despre legăturile si implicațiile asupra bisericii, dar putem să presupunem că ar avea legătură cu construcția și poate cu renovarea lăcașului, istoria menționându-i pe ambii voievozi.

 

Biserica prezintă câteva elemente distincte care o fac unică în ţara noastră, cum ar fi forma de navă la exterior şi cea de cruce la interior, precum şi faptul că absidele laterale sunt decupate în grosimea zidurile.  Se disting două nivele diferite în biserică: cel inferior, care este neobișnuit de scund și cel superior, care este alcătuit dintr-o mică încăpere aflată deasupra pronaosului. Despre această încăpere se spune că ar fi ținut loc de ascunzătoare pentru voievozi și domnitori sau chiar pentru tezaure, fapt întărit de scara ascunsă în grosimea zidului de nord și de nișa bine camuflată prin care se realizează accesul.

 

Interesant este și faptul că biserica nu a suferit degradări la cutremure sau la alte calamități naturale. Acest lucru se poate datora și înălțimii reduse, dar și pereților groși cu tâmpla originală din lemn tencuit. 

 

Biserica nu a suferit modificări exterioare majore, doar stâlpii din pridvor fiind refăcuţi. De asemenea, structura de rezistenţă a bisericii a fost consolidată, doar ca măsură de precauţie. Părintele Nicanor este cel care, timp de 30 de ani, a muncit la restaurarea monumentului istoric, în al cărui pod se găseşte un adevărat tezaur cu veşminte, icoane, cărţi şi obiecte bisericeşti de mare valoare, toate adunate de el.

 

De reținut că pereții bisericii păstrează pictura originală a unui pictor grec anonim; cele două rânduri de picturi, cu sfinţii greci deasupra și cei slavoni, jos,dezvăluie o altă ciudățenie: biserica a fost pictată de jos în sus şi nu invers, cum cereau pravila şi canonul teologic. Aceste picturi au fost restaurate parțial la îndemnul lui Nicolae Iorga, ocazie cu care părți din ele au fost șterse.