Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este declarată monument cultural UNESCO, alături de alte şase mănăstiri din Moldova!

• Este în Pătrăuţi, Județ Suceava
• Construit în 1487
• Ctitor: Ştefan cel Mare
• Poartă Hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”
• Deschis turiștilor 

Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” se află în comuna cu acelaşi nume, atestată documentar între anii 1429-1432, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), însă conform tradiţiei locului, satul ar fi fost întemeiat în anul 1300, de o persoană pe nume Pătru, de pe vremea întemeierii statului feudal Moldova…

• Cod monument Istoric: SV-II-a-A-05581
• Sărbătoare anuală: 14 septembrie

Considerată cea mai veche biserică ctitorită de Ştefan cel Mare, Biserica Înălţarea Sfintei Cruci din Pătrăuţi încă îşi mai păstrează forma sa originală.
În anul 993, a fost declarată monument istoric UNESCO, alături de alte şase mănăstiri din Moldova, fiind inclusă în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei”.

În anul 2004, ansamblul bisericii din Pătrăuţi a fost inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava şi este format din două obiective:
– biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, ce datează din anul 1487; cod de clasificare SV-II-m-A-05581.01
– clopotniţa de lemn, ce datează din anul 1725; cod de clasificare SV-II-m-A-05581.02

Deasupra uşii de intrare stă inscripţionată în limba slavonă o pisanie care spune că: „”Io Ştefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12.”.

Este singura mănăstire de maici înfiinţată de Ştefan cel Mare, probabil destinată îngrijirii răniţilor din luptele purtate în preajma Cetăţii de Scaun a Sucevei.
Biserica din Pătrăuţi face parte din categoria bisericilor cu plan triconc, cu turlă deasupra naosului, care se sprijină pe o bază pătrată, îngropată parţial în acoperişul edificiul şi decorată cu 12 firide, un rând de plăci de ceramică smălţuită de culoare verde şi formă pătrată şi un rând de ocniţe. Biserica are edificiul construit din piatră brută, iar la pronaos, straturile de piatră sunt îmbinate cu şiruri de cărămizi. Acoperişul este din şindrilă, cu rupere de pantă.  
Absidele laterale şi cea a altarului sunt de formă semicirculară în interior, şi de formă poligonală în exterior şi prevăzute cu firide alungite, deasupra cărora aflându-se un rând de plăci de ceramică smălţuită de culoare verde şi de formă pătrată şi un rând de ocniţe.
Biserica are nouă ferestre de formă dreptunghiulară şi prevăzute cu baghete care se întretaie, dispuse astfel: una pe pereţii pronaosului, una în axele absidelor laterale, una în axa absidei altarului, iar patru în cele patru puncte cardinale ale turlei.

Intrarea în biserică se face printr-o uşă în peretele vestic al pronaosului, realizată în stil gotic. Interiorul bisericii este împărţit în trei încaperi: pronaos, naos şi altar. Un perete cu o deschizătură de formă dreptunghiulartă cu baghete care se întretaie, separă pronaosul de naos. Altarul de formă semicirculară este încadrat de nişele proscomidiarului şi diaconiconului. În pronaos au fost înmormântate mai multe persoane, însă în prezent s-au mai păstrat doar trei pietre funerare, ale căror inscripţii, sunt foarte şterse.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost părăsită de mai multe ori, din cauza vitregiei vremurilor, fiind prădată de cazaci, tătari şi de polonezi (1684), urmele lăsate de asalt, putându-se vedea pe portalul de la intrare în naos. Biserica a fost reparată de episcopul Calistru al Rădăuţilor (1708-1728), care a reînfiinţat în anul 1711 mănăstirea de maici, însă doar pentru câteva decenii.

În anul 1725, s-a construit o clopotniţă de lemn cu un etaj, cu influenţe maramureşene, la vest de clădirea bisericii, care s-a păstrat până astăzi. La etaj se află o toacă din lemn şi trei clopote de bronz, care au în componenţă şi argint, turnate în prima jumătate a sec. al XIX-lea de meşterul clopota Mihai Fogoş din Pătrăuţi, a cărui familie era renumită în sec. al XIX-lea ca tunători de clopote. Clopotele de la Pătrăuţi sunt renumite pentru sunetele înalte pe care le scot, despre care se spun că alungă norii de grindină.

În urma anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Pătrăuţi a fost inclusă în Ducatul Bucovinei, făcând parte din districtul Suceava, sub guvernarea austriecilor. În baza Ordonanţei Imperiale din data de 19 iunnie 1783 a împăratului Iosif al II-lea, autorităţile habsburgice au desfiinţat mănăstirea de maici din Pătrăuţi, toate pământurile şi fondurile administrate de Episcopia Rădăuţilor trecând sub administrarea imperiului.
Astfel că, în urma desfiinţării mănăstirii, chiliile au ajuns într-o stare avansată de degradare, iar biserica mănăstirii a fost transformată în biserică parohială, sub aceastpă formă funcţionând şi în prezent.

Începând din toamna anului 2003, biserica trece printr-un proces amplu de restaurare, fiind scoase la iveală suprafeţe de frescă de interior de o mare valoare artistică şi istorică, în tot acest timp, slujbele bisericeşti ţinându-se într-o biserică de lemn din apropiere.
În anul 2004, cu ocazia comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei şi Rădăuţilor, a decis construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici, pentru ca pe toată perioada de restaurare a celor şase biserici declarate monumente istorice, şi anume Arbore, Baia, Bălineşti, Părhăuţi, Pătrăuţi şi Sfântu Ilie să se oficieze slujbele bisericeşti în ele.

În curtea bisericii, se află o masă rotundă formată din două lespezi mari de piatră, cu mai multe pietre în jurul ei dispuse aidoma unor scaune, despre care se spune că ar fi servit ca sursă de inspiraţie pentru Constantin Brâncuşi în realizarea lucrării „Masa tăcerii”.

La iniţiativa profesorului Vasile Drăguţ, critic şi istoric de artă, s-au efectuat cercetări, care au dus la descoperirea în anii ’80 a picturii exterioare a bisericii pe peretele de apus, în jurul portatului gotic de la intrarea în biserică. Scena descoperită este „Judecata de Apoi”.
Se pare că pictura exterioară fusese acoperită ulterior cu un strat de tencuială. Îniţial, pictura exterioară a fost datată în sec. al XVI-lea, însă descoperirea picturii exterioare din vremea lui Ştefan cel mare a bisericii Voroneţ şi restaurările picturii interioare, au determinat ca datarea să fie în sec. al XV-lea, fiind considerată şi cea mai veche pictură bisericească din Moldova. În sec. al XVI-lea şi al XIX-lea, frescele au ajuns într-o stare de deteriorare, urmând să fie restaurate în perioada 2003-2010. Una dintre cele mai vechi picturi murale din ţară este fresca cu tema „Învierea”.  

Pictura interioară este de o frumuseţe aparte şi impresionează prin abordările originale ale unor teme clasice şi măiestria compoziţiei. Culoarea care predomină este ocrul auriu, cunoscut sub numele de „galben de Pătrăuţi”. Cea mai importantă pictură din ansamblul pictural de la Părnăuţi este „Cavalcada Sfintei Cruci”, care în Moldova se mai găseşte doar la Biserica Arbore, neexistând în pictura religioasă a ţărilor ortodoxe. Aceasta reprezintă o procesiune simbolică a 16 sfinţi militari călare pe cai, care îl însoţesc pe împăratul Constantin cel Mare, căruia Sf. Arhanghel Mihail îi arată crucea apărută pe cer.  Această pictură murală nu a fost refăcută, spre deosebire de celelalte din pronaos.

Interpretarea alegorică a acestei scene, realizată de istoricul de artă medievală şi bizantină, André Grabar, conchide că este o invocare a Armatei cereşti chemată de Ştefan cel Mare, în ajutorul armatelor sale pământeşti care duceau lupte pentru păstrarea identităţii creştine în faţa atacurilor turcilor.