Biserica Mirauti din Suceava

Construită la începuturile centralizării statului medieval românesc, pe locul numit ”Dealul Tătarilor”, biserica datează documentar din 11 februarie 1388, fiind ridicată cel mai probabil de către domnitorul Petru I Mușat între anii 1375-1391 și servind ca prim sediu al Mitropoliei Moldovei după anul 1401( există însă și alte ipoteze despre ctitorii bisericii, unele susținând că fost fondată de Dragoș Vodă, altele de un feudal pe nume Mirăuță, de unde și numele).

 

Încă de la început, edificiul s-a impus prin amploarea construcției, în raport cu alte lăcașuri de cult ale vremii (stilul romanic mediu cu ziduri groase și masive, dar fără abside laterale și contraforturi, structură în cruce greacă).

 

Având hramul Sfântului Gheorghe (ocrotitorul soldaților), lăcașul a constituit centrul spiritual al orașului în acele vremuri grele, fapt confirmat și de domnitorul Petru I Mușat, care hotărăște ca instalarea lui Iosif I ca mitropolit al Moldovei, să aibă loc în Suceava. De fapt, până în anul 1522, biserica va fi folosită pe post de loc de încoronare a domnitorilor moldoveni, din rațiuni diplomatice.

 

Interesante sunt ipotezele privind numele bisericii: mirăuți ar putea veni de la ”mir-ota”, tradus prin Pacea Tatălui, sau de la miruire-căci domnitorii erau miruiți în funcțiile ocupate( legendele spun că Ştefan cel Mare a fost uns aici, însă nu există dovezi concrete; totuși, istoricii îl consideră pe domnitor ca fiind al doilea mare ctitor al bisericii). Alte ipoteze susțin că numele apare pe un act de cancelarie unde figurează pământul și casa lui ” Andrei a Sandi”, zestre primită de la socrul său, Vasile Mereutza. 

 

În anul 1509, Bogdan al III lea ( 1504-1517) aduce un clopot mare din incursiunea sa în Rohatin, pe care îl pune la mitropolie, în Suceava, fapt precedat de atacul polonezilor asupra Moldovei, pentru revendicarea obiectului. Biserica Mirăuți este grav avariată, dar reconstruită la scurt timp, pentru a adăposti în continuare moaștele Sfîntului Ioan cel Nou, aduse în biserică de voievodul Alexandru cel Bun.

 

Refăcută de mai multe ori în decursul anilor datorită acțiunilor de distrugere, biserica este abandonată după anul 1700. Restaurarea se va face mult mai târziu, între 1898-1903, de către arhitectul austriac Karl A. Romstorfer, pe cheltuiala totală a Fondului Religionar Greco-Ortodox din Bucovina.

 

 

Această amplă acțiune de restaurare a făcut ca biserica să arate așa cum se prezintă astăzi, introducându-se noi elemente de arhitectură: tăieturile

colțurilor bazei pătrate, profilaturi bogate de corniță, o nouă ușă la intrare în veșmântarul din afară, golul pătrat la partea superioară a zidurilor celor două abside laterale cu corespondență în naos, necesare pentru ventilarea suplimentară a bisericii. Tot acum, pictura interioară a bisericii va fi restaurată de pictorul Karl Jobst. Acesta va aduce o notă de noutate, prin stilul pe care îl va folosi, şi anume art nouveau, în contrast cu cel bizantin întâlnit în bisericile din Moldova perioadei medievale. În data de 2/15 noiembrie 1903 se va face resfinţirea bisericii.

 

Rămasă închisă până în 1919, biserica trece în filiala bisericii Sfântul Dumitru, urmând să fie scoasă din Eparhia Bucovinei în 1926.

La 18 august 2010, în parteneriat cu Complexul Muzeal Bucovina, se desfășoară o acțiune menită să comemoreze cei 622 de ani de la prima atestare documentară a Sucevei, prilej cu care este oficiată la biserică o slujbă de pomenire a ctitorilor Bisericii Mirăuți și ai orașului Suceava. 

 

În sec. al XVII-lea, în Moldova se dezvoltă un nou stil arhitectural, cel al artei moldoveneşti sub influenţa artei munteneşti, prima biserica care poartă amprenta acestui nou stil este biserica Galata. Elementele noi aduse stilului au fost înlocuirea peretelui despărţitor dintre pronaos şi naos cu doi pilaştri, care se încheie în arcade, brâul încadrat de două rânduri de cărămizi în dinţi de ferăstrău, partea superioară a ferestrelor exterioare care se termină cu acolade etc.

Ştiați că Biserica Mirăuţi este singura din Suceava unde, o dată pe an, pe 7 ianuarie, se face o slujbă pentru copiii avortaţi sau născuţi morţi?