Biserica Madona Dudu din Craiova

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova, renumită mai ales pentru icoana Maicii Domnului-considerată făcătoare de minuni!

Este în Craiova, judetul Dolj
Construit în 1750-1756
Poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Cod monument Istoric: DJ-II-m-A-21015
Trasee amenajate: da/nu
Sărbătoare anuală: 15 August

Cea mai mare biserică din Cetatea Băniei se înalță măreață într-o depresiune din centrul Craiovei, la vechea răscruce de drumuri care lega centrul Olteniei de Drobeta-Turnu Severin şi Porţile de Fier, în imediata apropiere a Muzeului de Istorie.

Biserica închinată Adormirii Maicii Domnului a fost ridicată între anii 1750-1756, prima atestare documentară a sa datând din anul 1758, când aceasta a fost construită pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Despre cei care au zidit biserica, istoria spune că ar fi Constantin Fotescu și Hagi Ion Gheorghe, pictura de pe pereții interiori ai bisericii purtând semnatura renumitului zugrav Gheorghe Tăttărescu.

Interesantă este proveniența numelui. Legenda spune că acesta vine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care a fost găsită într-un dud unde a fost construit ulterior altarul.

Ridicat în stilul specific brâncovenesc, lăcașul era prevăzut cu trei turle: una deasupra naosului și două deasupra pronaosului, cu abside pentru strane și tindă cu stâlpi de piatră înflorați.

Între anii 1800-1801, ca urmare a atacurilor turceşti, oraşul şi biserica se confruntă cu incendii, astfel că sunt distruse diverse piese de mobilier, precum jilţuri arhiereşti, amvon. De asemenea, pictura este sever avariată, fiind distruse multe icoane, din incendiu scăpând doar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

După zidirea sa, construcția va suferi numeroase restaurări și reparații, printre care cele din 1844, 1913 și 1942. Cutremurul din 1831 provoacă avarii serioase și, neputând fi întărită, biserica este dărâmată până la temelie, vreme de șase ani fiind rezidită și îmbodobită în stil baroc. Arhitectul ales să se ocupe cu lucrările este chemat de la Viena de boierul Iordache Oțetelișanu.

În anul 1913, vechea biserică de la Madona Dudu este pentru prima oară dărâmată până la temelie, din lipsa de spațiu și de nevoia tot mai mare de slujbe a credincioșilor din zonă. Datorită izbucnirii Primului Război Mondial, lucrările la biserică sunt sistate, fondurile acesteia mergând spre orfanii și văduvele de război. Lucrările sunt reluate în anul 1928, sub îndrumarea arhitectului Ion D. Traianescu, finisarea și împodobirea interiorului cu picturi având loc între anii 1938-1942. Mobilierul şi catapeteasma sunt realizate din lemn de stejar şi poartă marca marelui sculptor român, Constantin Brâncuşi.

În 22 decembrie 1949, Consiliul de Ministri hotărăște desființarea Fundației „Așezământul Maica Domnului Dudu”, posesiile acesteia fiind confiscate de stat, însă în anul 1988, prin grija mitropolitului Nestor Vornicescu, biserica este complet restaurată, slujba de resfințire având loc în data de 21 noiembrie 1989.

De-a lungul celor aproape trei secole de existenţă, sfântul lăcaş a jucat un rol de seamă în viaţa urbei, atât prin activităţile pastoral misionare, cât şi prin cele filantropice desfăşurate aici: în anul 1862, sprijinită financiar de Biserica Madona Dudu, ia ființa și funcționează „Şcoala pentru fete”, cu profil de țesătorie; în anul 1879, funcționează și un ospiciu medical cu program regulat, pentru ca în anul 1892, Epitropia bisericii să ridice pe Strada Amaradia un sanatoriu modern.

Totodată, aici functionează și prima „Şcoală de cântăreți” din oraș, una dintre primele instituții de acest gen din țară, ce va contribui semnificativ la popularizarea muzicii psaltice de origine bizantină în Biserica din Oltenia.