Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este o veche biserica ortodoxă, singura din Bucureşti cu altar în stil pur baroc!

• Este în Bucureşti, Județ Bucureşti
• Construit în 1787
• Poartă Hramul „Izvorul Tămăduirii”
• Deschis turiștilor.

Biserica Izvorul Tămăduirii se află pe o străduţă mică din Bucureşti, strada Monetăriei, în apropiere de Piaţa Victoriei…

• Cod monument Istoric: B-II-m-B-19231
• Trasee amenajate: nu
• Condiții de vizitare: tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: prima vineri după Sfintele Paşti

A fost ctitorită de domnitorul grec, originar din insula Paros, Nicolae Petre Mavrogheni şi soţia acestuia, Maria Doamna, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru vindecarea fiicei lor de o boală incurabilă.

Biserica făcea parte dintr-un complex, realizat pe 16 hectare, care avea în compoziţie un foişor domnesc, un spital numit „Filantropia”, care mai există şi astăzi, o şcoală, o fântână arteziană şi „visteria apelor”, un rezervor în care se colectau mai multe izvoare pentru a alimenta locuitorii din zonă cu apă.

Timp de un secol, biserica Mavrogheni a funcţionat ca mănăstire, închinată Mănăstirii Ecatontapiliani, din insula Paros, construită de Sfânta Împărăteasa Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, până în anul 1863, când Alexandru Ioan Cuza a dat legea secularizării averilor, iar lăcaşul a fost adus la rangul de biserică parohială.
Pisania originală a bisericii nu s-a păstrat, dar se ştie că a fost construită în anul 1787, dintr-un hrisov al domnitorului Mavrogheni, emis în acea perioadă: „Am zidit si biserica de piatra, intru cinstea si praznuirea Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.”
Acesta a hotărât ca bisericile să fie deschise zilnic, şi să fie zidite sobe pentru asigurarea confortului termic credincioşilor pe timp de iarnă. În timpul domniei sale scurte, a înfiinţat şi o tipografie, unde a fost tipărită revista „Curierul românesc” de către Ion Heliade Rădulescu, fiind şi prima revistă tipărită în limba română, cu caractere chirilice. Aici a fost tipărită şi prima constituţie a României moderne, intitulată „Regulamentul Organic”, precum şi prima carte de muzică bisericească, scrisă de Petru Efesiu.

În anul 1872, Heliade se va stinge din viaţă şi va fi înmormântat în curtea bisericii. În anul 1912, deasupra mormântului său a fost ridicat un monument frumos numit „Eforia Şcoalelor”. În anul 1852, pe locul şcolii din incinta mănăstirii, a fost înfiinţată „Şcoala de Arte şi Meserii”, iar în anul 1870, Monetăria Statului. În anul 1894, în curtea bisericii, a fost înfiinţată o şcoală gimnazială care funcţionează şi în prezent.

Planul bisericii este triconic, şi la origine avea două turle, însă a fost afectată grav de cutremurul din anul 1839, şi când a fost reconstruită de domnitorul Alexandru Moruzzi în anul 1847, s-a păstrat doar o singură turlă, aşezată pe noas şi de formă octogonală. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor de dimensiuni mici, cu o arcadă sprijinită pe două coloane cu capiteluri decorate cu flori.

De-a lungul timpului, a  mai fost consolidată în anii 1890 şi 1902, când a fost aşezată şi noua pisanie şi în anii 1941 şi 1945. În urma cutremurului din anul 1940, clopotniţa veche a fost dărâmată, şi abia în anul 1997 a fost construită alta nouă, după proiectul arhitecţilor Marius Marcu Lapadat şi Horia Gravis.  

În anul 1973, pictura interioară a fost refăcută de maestrul Costin Ioanid, care se remarcă prin prezentarea zodiacului pe zona de sub cafas.

În anul 2008, biserica intră într-un nou proces de consolidare şi reamenajare. Catapeteasma actuală este cea originală şi impresionează prin originalitate şi unicitate, fiind pictată în frescă, direct pe zid, iar icoanele izolate în ferestre individuale. În anul 1977, a fost restaurată de pictorul Nicolae Sava. Tot în anul 2008, partea veche din casa parohială a fost amenajată cu scopul de a găzdui o grădiniţă parohială, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, şi care funcţionează într-un parteneriat educaţional cu Inspectoratul Şcolar al sectorului 1. În anul următor, 2009, partea nouă a casei parohiale a devenit „Centrul Social Cultural Mavrogheni”.  

În preajma bisericii există mai multe morminte, printre care cele ale lui Ion Heliade Rădulescu, Principesa Zoe Bagration-Văcărescu, familia Filipescu (care a dat numele cartierului), Prinţul Constantin Mihail Şuţu şi soţia sa etc.
 

Sursa foto: ziarullumina.ro