Biserica Inaltarea Domnului din Grindu

Aproape de graniţa cu judeţul Buzău, în satul Grindu, se află biserica cu hramul “Înălţarea Domnului” care dăinuie de mai bine de un secol. Numele localității în care se află biserica  a fost dat în anul 1864, când au luat naștere comunele și provine de la așezarea geografică, vatra satului fiind amplasată pe o fâșie de teren un pic mai înaltă decât împrejurimile. 

 

Construcția bisericii Înălțarea Domnului s-a făcut între anii 1838-1842, de către Clucer Ispas Făgărășanu, cel considerat întemeietorul satului modern Grindu. Însă temeliile edificiului aparțin lăcașului mai vechi- cel din 1816, ctitorie a lui Drăgan Făgărășanu, lăcaș ce a fost distrus la cutremurul din 1837. 

 

Sfințirea noului lăcaș s-a făcut în anul 1841, de Mitropolitul Neofit, în vremea lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842), domn al Țării Românesti. Alături de cei doi, stau toate generațiile de ctitori ai lăcașului, pomeniți toți în pisania acestuia. În ceea ce privește arhitectura, biserica este în forma de cruce, având un pridvor închis încă din 1913, cu patru turle de lemn acoperite cu tablă- două mari și două mici. Gardul inițial ce înconjura curtea bisericii s-a făcut din zid, însă a fost dărâmat în 1913 și înlocuit cu un gard de scânduri.

 

Din vechiul lăcaș  al lui Drăgan Făgărășanu se păstrează clopotnița cu ziduri de piatră și cărămidă, cu o înălțime de 7 metri. Fresca bisericii, realizată în stil bizantin, a suferit o restaurare în 1924. 

 

 

Se evidențiază catapeteasma sculptată în lemn de tei, care este sustinută de opt stâlpi cu ornamente bogate, în forme de vița de vie cu struguri, specifice stilului bizantin. Icoanele de aici, cu scene din viata Mântuitorului, par pictate de un meșter grec, întrucât pe spatele acestora se află indicatii de amplasare, scrise în grecește.

 

Nu mai puțin de șapte rânduri de icoane, printre care icoanele împărătești, oferă bogăție și valoare bisericii. Îmbrăcate în argint, alcătuiesc o operă de artă desăvârșită, îmbinând fantezia cu ingeniozitatea.

 

Se remarcă și usile împărătești – fiecare cu câte un cap de vultur, cu trup de șarpe încolacit, ținând în cioc corzi de viță cu struguri, de unde se hrănesc alți doi vulturi. 

 

De știut că marele Clucer Ispas Făgărășanu, ctitorul bisericii s-a stins din viaţă în anul 1868 și a fost înmormântat în cavoul familiei, din curtea bisericii Înălţarea Domnului, fiind înfăţişat în tabloul votiv din pronaosul bisericii. Este îmbrăcat în uniformă de adjutant al şefului poliţiei din Bucureşti, împreună cu soţia Maria, fiii săi (Dimitrie şi Ispas), fiicele sale (Zinca, Itali şi Atina), precum şi socrii săi, Ruxandra şi Drăgan Făgărăşanu.