De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un monument istoric amplasat pe locul unei vechi biserici pe care a ridicat-o Constantin Brâncoveanu.
- Este în Bucureşti, judeţ Bucureşti
- Construit în 1745
- Poartă Hramul Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Nicolae.
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Biserica Icoanei este un lăcaş de cult deosebit, ce-şi are originea numelui de la Icoana Adormirii Maicii Domnului, veche de la 1682…
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: îmbrăcăminte adecvată vizitării unui lăcaş de cult
- Sărbătoare anuală: Sărbătorirea hramurilor, pe 15 august, respectiv pe 6 decembrie
Istoria aşezământului bisericii Icoanei din Bucureşti începe în secolul al XVII-lea. Se ştie că la 1681 se afla aici un mic schit de lemn, de care se îngrija, spre 1700, David Corbea Ceauş, venit din Braşov. El lucra la cancelaria domnească a lui Constantin Brâncoveanu, unde şi-a câştigat faima de diplomat.
În acea perioadă, Constantin Brâncoveanu a dăruit schitului o icoană ferecată în argint şi lucrată de Filip Nicolau Argintarul, în anul 1682. De la ea, cu vremea, a început să i se spună Biserica Icoanei.
Prima construcţie în zid, de plan trilobat, cu trei turle, a fost ridicată de monahul Misail Băbeanu (fost logofăt de taină), la 1745-1750, în vremea lui Constantin Mavrocordat şi a lui Grigore al II-lea Ghica. La 1777 ajunge ctitor Panait Băbeanu, căpitan de lefegii, nepotul lui Misail. El reface biserica între 1784 şi 1786, în vremea lui Mihai Suţu, şi o pictează în frescă, cu ajutorul lui Grigore Zugravul. Adaugă în zonă 12 chilii pentru adăpostirea unor văduve sărmane şi călugăriţe. Tot acum, Pana Băbeanu, nepotul lui Panait, care avea în grijă biserica, a obţinut cărţi domneşti de danie şi scutiri de taxe ale bisericii, de la Ion Gheorghe Caragea (1813), Alexandru Şuţu (1819) şi Grigore al IV-lea Ghica (1826).
În 1838, biserica a fost reconstruită după ce s-a prăbuşit la cutremurul din acelaşi an. Pe pereţi au fost pictate portretele membrilor familiei donatoare: Misail, Panait, Ioniţă cu soţia sa Sofia şi copiii lor Elena, Nicolae, Maria şi Panait. În 1873, Elena Băbeanu restaurează biserica după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Ea instalează aici altarul actual, creat în 1850 şi restaurat în 1967 de Ion Taflan.
În 1889, biserica a fost restaurată masiv de către Mihai Băbeanu, iar frescele au fost acoperite de pictura in ulei, pe care a realizat-o Gheorghe Tattarescu. În acest timp, bisericii i se adaugă exonartexul. În 1928 au loc reparaţii generale, dirijate de arhitectul Smărăndescu. Atunci se renunţă la turla din mijloc, acoperişul şi turnurile sunt acoperite cu tablă, picturile interioare sunt restaurate şi casele învecinate, reamenajate. După cutremurul din 1940, biserica a intrat în reparaţii pentru a fi consolidată. Lucrări de restaurare au avut loc în 1965, 1977 şi 1989.
Pe parcursul existenţei sale, biserica a primit foarte multe donaţii: terenuri, imobile, magazine, vii, obiecte de cult, cărţi (dintre care cea mai veche, un Triodion editat la Râmnic în 1777), mobile. Membrii familiilor donatoare au mormintele împrejurul bisericii, după cum atestă pietre funerare (cea mai veche din 1846) şi monumentele funerare ale familiilor: Polizu, Odobescu, Nicolescu Cita, Urdăreanu, Tampeanu, Dobrowolsky, Steriopol.
Astăzi, în naosul bisericii se găseşte icoana veche din argint, ce o reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul în braţe, dăruită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, considerată făcătoare de minuni. Această icoană a dat nume nu doar bisericii, ci şi pe cel al străzii şi parcului din apropiere, având peste 300 de ani de existenţă.
Biserica Icoanei poartă două hramuri, Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Sfântul Nicolae.
Adresa: Str. Icoanei, nr. 12, sector 2, Bucureşti.
