Biserica fortificată „Sfânta Precista”

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este cea mai veche construcţie din Galaţi, o sinteză a arhitecturii creştine din Moldova, Muntenia şi Transilvania!

• Este în Galaţi, Județ Galaţi
• Construit în 1647
• Poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului”
• Deschis turiștilor 

Biserica fortificată „Sfânta Precista” se află în centrul oraşuli Galaţi şi reprezintă cea mai veche construcţie din oraş…

• Cod monument Istoric: GL-II-a-A-03066.01
• Sărbătoare anuală: 21 noiembrie

A fost ridicată între anii 1643-1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu, pe locul unei biserici mai vechi din lemn şi vălătuci, cu clopotniţă şi împrejmuită de un zid, care purta numele „Adormirea Maicii Domnului”.
 
Fraţii Dia şi Şerbu, fiii lui Coman din Brăila, negustor de meserie, şi Constantin, fiul lui Teodor – fostul ctitor al bisericii vechi din lemn, sunt cei care au ridicat în anul 1647, în locul bisericii de lemn, o altă biserică mult mai solidă, după modelul fortificaţiilor din acea vreme. Materialele folosite le-au procurat de prin prejurimi. Piatra au luat-o de la castrul roman de la Tirighina – Barboşi, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă, var şi nisip de pe plajele Dunării.

Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de pe Muntele Athos.  În sec. al XII-lea, biserica îndeplinea o funcţie dublă, de lăcaş de cult şi de cetate de apărare împotriva cotropitorilor, datorită poziţiei bune pe care o avea, oferind o bună observare asupra oraşului şi asupra Dunării.
 
De plan triconic, biserica este compusă din pridvor, pronaos, naos şi altar. Altarul şi naosul poartă amprenta stilului moldovenesc, iar pridvorul este specific bisericilor din Transilvania. Deasupra acestuia se află turnul clopotniţă, prevăzut cu metereze, pentru a fi folosit şi pentru observarea Văii Dunării. Este format din două niveluri. Un nivel era constituit dintr-o cameră pentru ascunderea valorilor şi cu două metereze, şi o uşă de acces. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre şi metereze.

Turnul clopotniţă este decorat doar în zona cornişei, cu două rânduri de cărămidă aşezată în unghi şi un brâu de cărămizi aşezate în zig-zag. Turla de pe naos, prezintă o decoraţie bogată.   
Şi podul era fortificat, pentru a fi folosit ca loc de refugiu şi apărare. Era prevăzut cu 28 de metereze, şi era alcătuit din două părţi, una aflată deasupra naosului şi cealaltă deasupra altarului.  

La ridicarea bisericii, s-a folosit şi piatră printre rândurile de cărămidă, tehnică ce nu se întâlneşte la alte biserici moldoveneşti din perioada aceea.
Zidul pereţilor de deasupra ferestrelor şi până la acoperiş este dublu şi formează o galerie prin care poate trece foarte uşor un om. Acoperişul bisericii este realizat din şindrilă.

De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe distrugeri, astfel că în anul 1711 a fost arsă de otomani, între anii 1735-1739 şi 1769-1774 a fost distrusă în timpul războaielor otomano-austriece, iar în anul 1821, a fost distrusă şi jefuită de otomani.
 
Biserica a fost refăcută şi restaurată în anii 1829 şi 1859. În urma cutremurului din anul 1940, din cauză că este grav distrusă, este închisă. Între anii 1953-1957, este restaurată, după care transformată în muzeu religios. Între anii 1991-1994, a trecut printr-un nou proces de restaurare, după care a fost resfinţită în noiembrie 1994, de P. S. Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos, fiind redată cultului ortodox.

Pictura în frescă a bisericii a fost realizată de artiştii plastici Gheorghe Bondoc şi Dumitru Bănică.

Se spune că ar exista un tunel secret pe sub Dunăre, de la biserică şi până pe malul celălalt al fluviului, pentru a scăpa de atacurile vrăjmaşilor şi pentru a ascunde bunurile de valoare.

Biserica are o colecţie de icoane vechi.