Biserica fortificată din Cincu

Biserica evanghelică din Cincu este una din cele mai importante monumente de arhitectură medievală din Transilvania, ce datează de la mijlocul sec. al XIII-lea, fiind ridicată de coloniștii germani. 

Biserica evanghelică a fost pentru prima dată menționată documentar în anul 1474 într-un privilegiu acordat de domnitorul Matei Corvin celor o apăreau. 

 

De-a lungul timpului a trecut prin câteva procese de restaurare, în sec. al XVI-lea, după ce în anul 1493 a fost distrusă în urma invaziei turcești, și în sec. al XVIII-lea, în urma unui incendiu. Edificiul are trei nave, două laterale și una centrală, aflate la același nivel, dar care în trecut se aflau la înălțime diferită și aveau aceeași lungime, însă în urma unui incendiu, dimensiunea navei centrale a fost redusă la 28 m, navele laterale păstrând dimensiunea de 28 m fiecare 

 

În prezent, biserica fortificată din Cincu mai are un singur turn, cel din sud, în trecând existând și alte patru turnuri orientate către nord, est, nord-est și sud-est. În anul 1789, Turnul Slăninei, unde era depozitată slănina comunității din Cincu, este distrus, iar în sec. al XIX-lea aceștia construiesc în interiorul ansamblului fortificat cămări cămări cu aceeași destinație. 

 

Turnul din sud adăpostește trei clopote, cel mai vechi datând din anul 1512.

Una din cele mai importante părți ale bisericii este altarul, care inițial a fost creat pentru biserica din Moșna, fiind cumpărat de localnicii din Cincu ulterior, în anul 1722. Altarul a fost pictat în anul 1524 de binecunoscutul pictor sibian Vincentius și îl reprezintă pe Tomas Credinciosul, alături de cuvintele lui Iisus către acesta „Domin’meus et Deus meu Toma quia vidisti beati qui non viderunt et credierunt.” Și membrii comunității Cincu apar reprezentați într-una din scenele din partea de jos a altarului, îmbrăcați în costume populare ale ciobanilor autohtoni. 

 

De asemenea, biserica fortificată adăpostește mai multe colecții valoroase, precum colecția de covoare orientale din sec. XVII-XVIII, cea de embleme și vestigii ale unor bresle și corporații, precum și una de fragmente murale, strane în stil gotic și epitafuri  etc.

 

Biserica poartă hramul „Fecioarei Maria”, în trecut purtând simultan și hramul “Sfântul Pavel“.