De ce sa vezi acest obiectiv?
Pentru că este un frumos lăcaş de cult, ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare!
- Este în Vaslui, judeţ Vaslui
- Construit în 1490
- Poartă Hramul “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”
- Deschis turiștilor.
- Cod monument Istoric: VS-II-m-A-06708
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: tot timpul anului
- Sărbătoare anuală: 29 august
Biserica domnească din Vaslui este o ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare şi îşi începe existenţa în anul 1490. Biserica a fost ridicată în cadrul curţii domneşti din Vaslui pentru a servi drept paraclis al acesteia. În acest sens, stă mărturie pisania scrisă în limba slavonă care spune astfel: “Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tăierii cinstitului cap al Sfântului și slăvitului prooroc, înainte mergător și botezător Ioan. S-a început în anul 6998, luna aprilie, 27, și s-a săvârșit în același an, septembrie 20.”
Întregul proces de construire a bisericii a durat doar câteva luni, în perioada cuprinsă între 27 aprilie şi 20 septembrie 1940. Biserica domnească mai este cunoscută şi sub denumirea Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. În urma unor cercetări arheologice, s-a descoperit că biserica a fost ridicată pe locul unei biserici din lemn mai vechi ce data din sec. al XIV-lea.
În perioada cuprinsă între sec. XVII-XVIII, biserica a trecut prin mai multe evenimente neplăcute, precum cutremurul din anul 1802, când naosul a crăpat de sus până jos. Până în anul 1818, din lăcaşul de cult nu mai rămăseseră decât nişte rămăşiţe.
Astfel că, în anul 1820, biserica a fost refăcută de la zero, de către Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache Ghica, respectând planul original al bisericii, la care a mai adăugat un pridvor şi un turn clopotniţă. S-au mai adus câteva modificări în interiorul bisericii, precum îndepărtarea peretelui dintre pronaos şi naos sau amplasarea unor pietre profilate în corpul pridvorului.
În acest sens, stă mărturie pisania din anul 1820 scrisă în limba română cu caractere chirilice, care spune astfel: “Acestŭ sf(â)ntŭ și d(u)mnezăescŭ lăcaș dintru început fiind zidit de răposatul întru fericirea domn Ștefan V.V. bătrănul și fiiul său Bogdan V.V. și după vremea răsăpindusă sau ziditŭ dinŭ nou de dumneaei cucoană Mariea Cantacuzini logofiteasa, soțiea răposatului marelui logofătŭ Costachi Ghica, cu toată cheltueala dumisale, spre vecinica lorŭ pomenirea la anii de la Hristossŭ 1820”.
Pe pisanie, în partea de sus a textului a fost amplasat blazonul familiei Cantacuzino.
De-a lungul timpului biserica a trecut printr-o serie de reparaţii:
1889-1890, biserica a fosr reparată;
1894, interiorul bisericii este pictat în frescă, operă a pictorului George Ioanid, ucenic al pictorului Gheorghe Tătărăscu;
1908, turnul clopotniţă a fost restaurat.
În anul 1912, în urma unor lucrări de cercetare care au constat în îndepărtarea tencuielii de la exterior ce data din anul 1829, s-au descoperit cărămizile originale, discurile şi butonii cu smalţ.
Lucrările de restaurare s-au desfăşurat între anii 1914-1928, când a fost demolat pridvorul anexat în 1820. Cu această ocazie s-au descoperit fragmente de piatră cioplită ce proveneau de la uşa principală ce exista pe vremea lui Ştefan cel Mare şi care au fost ansamblate pentru a o reconstitui. Această uşă se află pe zidul de apus.
Biserica nu scapă neafectată de cutremurul din 10 noiembrie 1940, pictura fiindu-i refăcută de zugravul Sebastian Constantinescu. Aspectul de astăzi datează din această perioadă.
Biserica are un plan în formă de cruce, fiind ridicată în stilul moldovenesc de pe vremeea lui Ştefan cel Mare. Absidele laterale şi absida altarului sunt de formă semicirculară. Însă, biserica se distinge de celelalte biserici ridicate în stilul domnitorului Ştefan cel Mare prin pronaosul de dimensiuni mari, lipsa contraforturilor de pe latura de vest a pronaosului sau prezenţa contraforturilor de piatră cioplită de dimensiuni mari din dreptul diaconului şi a proscomidiarului.
Acoperişul este în două ape, cu învelitoare din ţiglă roşie.
Biserica mai păstrează obiecte de cult valoroase de pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare, precum icoane, cărţi religioase, obiecte liturgice din argint.
În anul 2004, Biserica domnească din Vaslui a fost inclusă pe lista monumentelor istorice ale judeţului Vaslui.
Date de contact: Ştefan cel Mare nr. 58, Vaslui, judeţ Vaslui. |