Biserica Dintr-o Zi

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este unul din exemplele de artă brâncoveneasca din Bucureşti, situat pe fostul loc al unei bisericuţe de lemn construită într-o singură zi, conform unei legende.

• Este în Bucureşti
• Construit în 1702
• Poartă Hramul „Sfântul Nicolae”
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

• Cod monument Istoric: B-II-m-A-17931
• Condiții de vizitare: deschis turiștilor tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: 6 Decembrie

Strada Biserica Enei formează, la intersecţia cu Strada Academiei, o mică piaţetă unde se situează Biserica Dintr-o Zi. Biserica este legată de o legendă locală: pe locul actualului lăcaş a existat o biserică mică, de lemn, care a fost terminată în aceeaşi zi când i s-ar fi pus piatra de temelie. Soţia domnitorului Constantin Brancoveanu, doamna Marica, a intrat în posesia terenului şi a bisericuţei de lemn, pe care a transformat-o, făcându-i zid de cărămidă, în 1702.

Faptul că Biserica Dintr-o Zi se află lângă strada Biserica Enei, nu are legătură cu actualul edificiu din zonă. Biserica Enei poartă amintirea unei biserici care se ridica, până după cutremurul din 1977, pe locul unde se ridică astăzi un bloc nou. Lăcaşul fusese construit în 1724 şi, deteriorat după cutremur, a fost dărâmat ca parte a şirului de demolări ale regimului comunist.

Obiectivul arhitectonic este de mici dimensiuni şi este un frumos exemplu de arhitectură brâncoveneasca timpurie. Se aseamănă cu Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mogoşoaia (unde avea familia Brancoveanu curtea domnească) prin turnuleţul de pe faţada nordică, care adăposteşte scara de acces la clopotniţa de pe pronaos. Pronaosul este de formă pătrată, acoperit de o calotă sferică, de unde se înalţă turnul-clopotniţă octogonal.

Forma construcţiei este de navă, cu absida altarului poligonală, spre exterior. Pridvorul brâncovenesc de la intrare este sprijinit pe şase stâlpi din cărămidă, formând pe faţadă trei arcade înalte, iar pe lateral, câte două. Pridvorului i-au fost adăugate geamuri, schimbându-i-se înfăţişarea iniţială. Naosul are formă dreptunghiulară şi este acoperit de o calotă sferică, fiind despărţit de pronaos printr-un arc dublu, iar altarul este de forma semicirculară, în partea superioară având o boltă cilindrică şi o semicalotă.

Biserica a suferit multe renovări, cea mai importantă fiind cea din 1827, când a fost schimbată partea superioară în urmă distrugerii acesteia la un incendiu. Tot atunci a fost refăcută pictura interioară. Din pictura originară, doar icoana Sfântului Nicolae mai poate fi observată astăzi, pe peretele vestic, deasupra uşii de acces. Catapeteasma a fost transportată din Viena, tot în 1827.