Biserica din Acas

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Țara Oașului, fiind cea mai veche din construcțiile de acest tip de pe teritoriul județului Satu Mare, rezistând peste istoria plină de legende.

Este în Acâș, Județul Satu-Mare
Construit în anul 1175

Cod monument Istoric: SM-II-m-A-05253
Trasee amenajate: da

Declarată monument istoric, biserica reformată din Acaș se presupune că datează din anul 1175, fiind una dintre cele mai vechi din Transilvania. Construită în jurul sec. XII-XIII, biserica a funcționat la început ca mănăstire romano-catolică, dar a fost transformată în una reformată și așa a rămas până astăzi.

Prima legendă care învăluie construcția edificiului este cea legată de ridicarea sa. Se spune că ar fi fost construită de banul Akos, care făcea parte din neamul Akosilor, venit din Scitia și așezat în Panonia, în frunte cu cei șapte conducatori ai scitilor.

Inițial, mânăstirea a aparținut ordinului Benedictin, ca donație din partea familiei nobiliare Akos, în 1421 purtând hramul Sfintei Fecioare. De știut că satul Acâș este menționat pentru prima dată în anul 1342, numele provienind din cel al familiei Akos, neam care se stinge pentru totdeauna în sec al XVI- lea.

Altă legendă vorbește de existența semilunii islamice- în varful unui turn al bisericii, semn mahomedan ce a fost ridicat, conform legendei, pentru ca edificiul să nu fie atacat de turci. Ideea le-a venit localnicilor după ce turcii au distrus biserica proaspăt renovată în 1642.

90 de ani mai târziu, în 1732, credinciosii refac acoperișul și turnurile, interval în care slujbele sunt oficiate sub cerul liber.

Construită în stil romanic timpuriu, structura bisericii este de tip bazilical, cu trei nave, două turnuri în faţadă, tribună în V şi o absidă semicirculară, având un aspect auster. Zidăria este din cărămidă, la fel şi acoperişurile turnurilor, pridvorul fiind în mare măsură restaurat.

Este netencuită din Evul mediu, diverse teorii fiind avansate și în legătură cu acest amănunt. Potrivit uneia dintre ele, biserica a rămas în această formă, pe motivul că nu respectă regulile romanice, dar localnicii sunt de altă părere. Conform acestora, pereţii exteriori ai bisericii au fost tencuiţi, dar în urma nenumăratelor renovări, au ajuns să rămână fără tencuială.

Totuși, cea mai interesantă legendă spune că biserica a rămas netencuită deoarece tencuiala nu se prinde de pereți, din cauza unui bluestem al călugărilor benedictini, alungați de reformați.

În 1642 biserica a ars într-un incendiu și imediat dupa aceea, turcii i-au dat foc din nou. În anii următori, constructia a suferit din nou daune: în 1834-din cauza unui cutremur, iar în 1862- afectată de un nou incendiu. Renovări importante s-au făcut în perioada 1896-1902 cu sprijinul financiar al comisiei pentru ocrotirea monumentelor de artă.

Fosta sinagogă a fost demolată în timpul comunismului, pe locul ei aflându-se acum monumentul evreilor din Acâș deportați la Auscwitz.

De mare valoare artistică sunt și băncile din biserică, realizate în perioada 1750-1776, în stilul Renașterii transilvănene târzii, fiind încondeiate cu motive florale, de factură populară.

Cu toate acestea, biserica nu este în circuitele turistice,dar poate fi vizitată zilnic, parohia locală reușind să editeze o mică broșură în patru limbi, pentru vizitatori. Şi astăzi localnicii participă la slujbele religioase, lăcașul de cult fiind printre extrem de puținele monumente care s-au conservat atât de bine vreme de aproape un mileniu.