Biserica de lemn din Troas

Biserica de lemn din Troaş este un lăcaş de cult, a cărui perioadă de existenţă se întinde pe o perioadă de peste două sute ani, ceea ce o face să fie cea mai veche biserică de lemn de pe Valea Mureşului. Are ca an de ctitorie, anul 1782, inscripţionat pe colţul drept al prestolului de piatră. 

 

Biserica poartă hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” şi a fost ridicată în pe locul numit Buza cărunţii, aflată la intrarea în sat, ca ulterior, în anul 18875, să fie mutată în locul actual, numit Dâmbul crucii, din mijlocul satului. 

 

Are un plan dreptunghiular cu absidă terminată în trei laturi. Are o lungime de 10,54 m şi o lăţime de 4,97 m. Interiorul bisercii este împărţit în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. 

 

 

Între pronaos şi naos nu există un perete despărţitor, ci doar de doi stâlpi care formează o portal de trecere, pe al cărui ancadrament sunt sculpate motive vegetale, precum şi nişte litere chirilice. Pronaosul este tăvănit, în timp ce naosul este acoperit de o boltă semicilindrică. Accesul în biserică se face prin trei părţi, pronaos şi două porţi, una pe latura de nord şi cealaltă pe latura de sud.  

 

Catapeteasma este realizată din lemn de stejar şi are trei deschideri, una pentru uşile împărăteşti şi două pentru uşile diaconeşti. 

 

Pictura interioară a fost realizată în tempera în anul 1813 şi este opera zugravului Nicolae din Lupşa Mare, existând în acest sens o inscripţie în litere chirilice în partea stângă a proscomidierului, care spune că „aceasta sfanta biserica sau zugravit la anul 1813 de Nicolae Zugrav cu cheltuiala alu tot satu cu 30 flrini. Grozav, Rafila, Petru, Ana, Toader, Ianas, Toader, Pascuta, Mihail, Toader, Bosica, Iovu, Nita, Mihail, Bosica, Iosif, Lapadat, Anisie, Iova”. Pictura a fost executată pe un strat de preparaţie aplicat direct pe lemn. A 

 

La un moment dat, biserica a avut şi pictură exterioară, în dreapta uşii din sud, însă a fost acoperită înainte de primul război mondial. În anul 1966, a fost înlăturată tencuiala, descoperindu-se fragmente din ce fusese odată o pictură vie. În prezent, pictura interioară este în mare parte deteriorată şi stearsă, însă se mai pot distinge scene şi chipurile sfinţilor şi prorocilor. 

 

 

Acoperişul este din şiţă şi prevăzut cu un turn-clopotniţă, ridicat deasupra pronaosului. Are galerie deschisă, deasupra căreia se află un acoperiş în formă de piramidă cu baza pătrată care se continuă cu un bulb alungit. În anul 1941, s-a ridicat o biserică de cărămidă în sat, acţiune ce a însemnat un declin pentru biserica de lemn, care a rămas nefolosită. 

 

În prezent, biserica mai păstrează doar câteva obiecte, precum masa sfântă, chivotul de lemn din 1875 şi masa din altar. În anul 1990, biserica a trecut printr-un proces de renovare, din fondurile Muzeului Ţăranului Roman, care însă nu au fost finalizate în întregime.