Biserica de lemn din Putna

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este cea mai veche şi singura biserică de lemn medievală cunoscută până în prezent, păstrată pe teritoriul ţării noastre!

• Este în Putna, Județ Suceava
• Construit în 1352
• Poartă Hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”
• Deschis turiștilor.

Biserica de lemn din Putna se află în localitatea omonimă, la aproximativ un km de Mănăstirea Putna…

• Cod monument Istoric: SV-II-m-A-05594
• Trasee amenajate:  nu
• Sărbătoare anuală: 21 noiembrie

Biserica mai este cunoscută şi ca Biserica de lemn Dragoş Vodă sau Biserica Veche a Putnei, şi poartă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”.

Partea de răsărit a bisericii a fost datată de la începutul sec. al XV-lea şi a fost adusă de Ştefan cel Mare de la Volovăţ la 122 de ani de la ridicare, unde, se crede că a fost ctitorită de voievodul Dragoş Vodă în anul 1346. În anul 2004, biserica de lemn a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava şi poate fi identificată după codul de clasificare SV-II-m-A-05594.

Biserica apare pentru prima dată menţionată în „Letopiseţul Ţării Moldovei”, de către cronicarul Nicolae Costin (1660-1712) care scrie astfel: „Inteles-am si noi den oameni batrani, lacuitori de aicea den tara, cum sa trage cuvantul den om in om, ca o biserica de lemnu la Olovat, sa fie facuta de Dragos-voda si acolo zic, sa fie ingropat Dragos-voda. Si aceia biserica de lemnu au mutat-o Stefan-voda cel Bun, de o au cladit la Manastirea Putna, unde sta pana acmu. Iara pe locul bisericii acei de lemnu, la Olovat, Stefan-voda au zidit biserica de piatra.”

Biserica este compusă din trei părţi succesive, în prezent păstrându-se şi partea cea mai veche a sa, ceea ce-i conferă o valoare incontestabilă pentru arhitectura medievală din ţară, şi posibil din Europa. Vechimea ei a fost stabilită prin metoda dendro-cronologică de către specialistul suedez Hans Linderson şi arhitectul Alexandru Baboş în Laboratorul din Lund, din Suedia. În noiembrie 2002, aceştia au prelevat 16 probe din diferite părţi vechi ale structurii bisericii pe care le-au analizat în primăvara lui 2003. Rezultatele analizei au arătat că arborii folosiţi au fost tăiaţi între anii 1345-1346.
Lemnele vechi prezintă însemne de numerotare, sistem folosit în tradiţia de desfacere şi mutare a bisericilor. Nu se ştie dacă rolul iniţial al bisericii a fost de necropolă voivevodală, însă acest lucru nu este exclus.

Biserica de lemn adusă de la Volovăţ a fost înlocuită între anii 1500-1502 cu actuala ctitorie de zid a lui Ştefan cel Mare, Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci”, inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-m-A-05674.
Biserica de lemn medievală se remarcă prin bârnele de stejar legate în cheotori cu dinte ascuns. Se poate intui în mare aspectul iniţial al bisericii, de forma unei capele mici formată din două încăperi, naos şi altar, dispuse în prelungire de la apus spre răsărit şi separate prin câteva bârne din tâmpla originala, care sunt integrate în iconostasul actual.  

Altarul se termină în trei laturi. În butea originală s-au păstrat două ferestre şi bolta comună. Biserica are 12 ferestre, dintre care două sunt originale şi se găsesc în altar. Acoperişul este din şindrilă, în solzi de peşte şi se prelungeşte în afara cosoroabei.

Biserica a suferit două restaurări majore. În anul 1778, la iniţiativa arhimandritului mănăstirii Putna, Vartolomei Măzăreanu, a egumenului Ioasaf şi a sătenilor, lăcaşul a fost modernizat şi transformat în biserică parohială, ceea ce a presupus o serie de modificări: adăugarea absidelor laterale pentagonale şi a pronaosului, repararea acoperişului, înlocuirea catapetesmei, refacerea iconostasului, înlocuirea stranelor vechi şi amplasarea lor în spaţiile absidelor adăugate.

A doua reparare majoră a avut loc în anul 1871, când au fost înlocuite bârnele din pereţi şi acoperiş, iar pronaosul a fost prelungit cu o structură de formă rectangulară din bârne de molid, încheiate cu cheotori nemţeşti. De asemenea, intrarea dinspre sud a fost închisă şi înlocuită de cea actuală spre vest, unde se află pridvorul de formă dreptunghiulară, cu două ferestre dispuse simetric pe laturile de nord şi sud.

Până în anul 1876, biserica a servit drept schit monahal al Mănăstirii Putna, după care a devenit biserică parohială a localității. În anul 1938, a fost montat un acoperiş cu şindrilă.  
Catapeteasma bisericii datează de la mijlocul sec. al XVIII-lea, din jurul anului 1760. Iconostasul a fost realizat în anul 1773, în stil baroc târziu, şi este format din cinci registre mari. Structura sa este împodobită cu segmente sculptate cu elemente ornamentale sobre, frunze stilizate şi struguri.

Biserica are un plan treflat, cu biserica altarului pentagonală decroşată. Interiorul bisericii este structurat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Naosul şi pronaosul sunt de formă dreptunghiulară şi sunt separate printr-un perete în care s-a realizat o deschidere care se încheie în arc de cerc. Altarul are o absidă pentagonală nedecroşată şi nu este dotată cu cele două nişe care în mod normal adăpostesc proscomidiarul şi diaconiconul.  
Ca urmare a creşterii numărului de credincioşi, vechea bisericuţă de lemn a devenit neîncăpătoare, astfel că în anul 1900 se începe ridicarea unei noi biserici parohiale, care a fost finalizată în anul 1909.
În prezent, vechea biserică de lemn are rolul de capelă şi în interior, în partea de vest, lângă Paraclis a fost amenajat un muzeu, unde se păstrează o parte din tezaurul mănăstirii, precum manuscrise Tetraevanghele, Psaltiri, cărţi de învăţătură, Leastviţe, Psaltichii, cruci ferecate, icoane, obiecte din ceramică, broderii etc. Printre odoarele de preţ se numără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă din Constantinopol în anul 1472, de către Doamna Maria de Mangop, soţia Sfântului Voievod Ştefan, precum şi craniul ferecat în argint aurit al Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, dăruit de ctitorul ei în anul 1488.