Biserica de lemn din Ieud Deal

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este o bijuterie arhitecturală înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO!

• Este în satul Ieud, Județ Maramureş
• Construit în sec. al XVII-lea
• Ctitor/Autor: familia Balea din Ieud  
• Poartă Hramul „Naşterea Sfintei Fecioare”
• Deschis turiștilor  

Biserica de lemn din Ieud datează de la începutul sec. al XVII-lea şi a fost construită de familia nobilă Balea, fiind o dovadă vie a artei şi tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureş aduse la sublim…

 

• Cod monument Istoric: MM-II-m-A-04588
• Sărbătoare anuală: 8 septembrie

Pictura bisericii este cea mai reprezentativă operă a pictorului, de origine poloneză, Alexandru Ponehalschi, unul dintre cei mai importanţi pictori din secolul al XVIII-lea, care a activat în Maramureşul istoric, care s-a ocupat şi de pictarea bisericilor din Călineşti Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budeşti Susani (1760), Bebeşti (1769) şi Deseşti (1780).

Valoarea ansamblului pictural este dată de bogăţia programului iconografic, varietatea decorativă şi complexitatea rezolvărilor compoziţionale utilizate.
 
Împreună cu alte şapte biserici de lemn din Maramureş, biserica de lemn din Ieud a fost inclusă în anul 1999 pe lista monumentelor culturale mondiale UNESCO. Cele şapte biserici sunt:

Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Bârsana, datează din anul 1711;
Biserica Sfântul Nicolae din Budeşti, datează din anul 1643;
Biserica Sfânta Parascheva din Deseşti, datează din anul 1770;
Biserica Sfinţii Arhangheli din Plopiş, datează din anul 1798;
Biserica Sfânta Paraschiva din Poienile Izei, datează din anul 1632;
Biserica Sfinţii Arhangheli din Rogoz, datează din anul 1663;
Biserica Sfinţii Arhangheli din Şurdeşti, datează din anul 1766;

În ceea ce priveşte datarea bisericii, au existat mai multe posibile datări, însă problema a fost rezolvată de cercetărorul islandez Ólafur Eggertsson, care folosind metoda dendrocronologică, a plasat biserica de lemn din al doilea deceniu al sec. al XVII-lea.  
A fost descoperită în podul bisericii o inscripţie scrisă în chirilice, pe tălpile de susţinere ale turnului, care vorbeşte despre o refacere sau o reparaţie a sa în 1827. Începe pe talpa longitudinală, lângă fereastra vestică cu textul „În anul Domnului 18…” şi continuă pe talpa transversală cu „În anul Domnului 1827 maistori Cionca Alexa cu Iusco Ion crâsnicu„, fiind vorba aici de o refacere sau reparaţie a turnului.

Biserica este de dimensiuni destul de mari, cu o lungime de 11,87 m, lăţime de 7,15 m şi o capacitate maximă de aproximativ 340 de credincioşi, spaţiul dedicate femeilor şi bărbaţilor fiind egal.

Biserica este dispusă de la vest la est cu pronaos (tinda pentru femei), nava (biserica bărbaţilor) şi altar. Pronaosul este tăvănit sub tălpile turnului şi deschis spre navă prin goluri în perete de fiecare parte a uşii. Nava este principala încăpere a bisericii, fapt subliniat prin bolta bisericii, iar înălţimea sa este egală cu lărgimea sa. Acest aspect este întâlnit şi la alte bisericii de la începutul sec. al XVII-lea din Maramureş.

Merită menţionat faptul că la începutul sec. al XVII-lea, bisericile din Maramureş nu erau ridicate cu pridvoare, ulterior fiind introdus acest obicei.
Intrarea în biserică se face dinspre vest printr-un portal simplu, fără decor, portal care apare şi la intrarea în navă.  
Spre altar sunt trei uşi. În faţa iconostasului se află o solee care marchează trecerea dintre profane şi sacru. Altarul are 4,15 m lăţime şi 3,6 m adâncime, este decroşat şi încheiat cu cinci laturi exterioare scurte.

Butea bisericii este ridicată din bârne de molid, legate între ele cu cheotori netede în dinte ascuns. Pereţii sunt drepţi, cu bârne fasonate din secure şi bardă şi rigidizaţi cu cuie de lemn.
Pictura interioară acoperă întreaga suprafaţă interioară a bisericii. În conscripţia parohială din anul 1774, apare menţionat faptul că cele două biserici de lemn din Ieud, Deal şi Şes, au fost renovate între anii 1764-1765 de către nobilul Mihai Balea, vicecomitele Maramureşului. De asemenea, se pare că în aceeaşi perioadă au fost schimbate tălpile bisericii, ferestrele au fost mărite, cele originale fiind mai mici. În prezent, s-au păstrat două ferestre originale între streşini spre apus.  

Se presupune că tot atunci s-a trecut de la un iconostas cu două uşi la unul cu trei, acest obicei fiind introdus în arta bisericească locală pe la mijlocul sec. al XVII-lea, s-au realizat deschideri arcuite în peretele dintre femei şi bărbaţi (în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea). Întregul proces de restaurare dintre anii 1764-1765 s-a finalizat cu repictarea bisericii în anul 1765, obicei ce se practica ân Maramureş cu ocazia unei renovări sau definitivării unei construcţii noi.  

În pictura navei, sub ferestrele de jos, pot fi observate texte în română cu caractere chirilice, care conţin îndemnuri teologice către credincioşi sau, ţinând cont de contextul frământărilor religioase din acea epocă în Maramureş, sunt mai degrabă manifeste ale păstrării tradiţiei ortodoxe în Maramureş:
– sub fereastra crâsnicului, peretele de nord în navă:”Înpotriva sf[intei] … sau zugrăvit pravoslavnica beserecă aceștie să [nu fie] cum cinstiților, și întru H[risto]S [sf/fra/iub]iți, preoți și dascăli și mireani această d[u]mnazăescă … să nu cumva hulum înpotriva cine ști mai bene să îndireptaze pre noi mult e[s]t[e] jitie a sfinților pe[rinți]„
– sub fereastra diacului, peretele de sud în navă:”… care era întru începutu, care amu auzitu, care văzutu cu ochii noștri la ceea ce și mâinile noastre au pipăitu … arătat ș’am văzutu și mărturisit cu sămnulu a tuturora sf[i]nților.”